Mersul la ginecolog nu e chiar punctul forte al ciresei. E drept ca, daca e sa facem o ierarhie a celor mai neplacuti doctori, dentistii ruleaza. Mai bine verifici partile mele intime cu o lupa si un bec si niste instrumente ciudate decat sa ma racai la dinti. Dar nici cu ginecologul nu mi-e rusine.
Asa stand treaba, stateam in salonul de dinaintea sfarsitului de lume nr. 2, pentru vizita anuala. Ma simteam cu chilotii jos. La figurat, bineinteles. Urmand ca apoi toata treaba sa se petreaca doh la propriu. Pleostita nevoie mare, simt cum ma incearca deodata o caldura necunoscuta. Dar nu sunt nici eu de ieri de azi pe lume. Dupa ce ezit putin, imi dau seama ca tocmai sunt cuprinsa de o dragoste pura.
Un sentiment insuportabil de viu in vintre si zona decolteului imbuibat imi inmoaie ochii. Incerc sa ma scap de el dar nu-i chip. Oare pe cine iubesc, ma intreb singura, cu voce mica. Sunt surprinsa de intorsatura aproape biblica a trairilor mele. Apare un doctor tanar, cu pantofi indoielnici. Ii zambesc sfios. Ce daca nu se uita. Poate o sa simta si el, prin halatul alb imaculat, magia, si o sa ma taraie de par in fata altarului, chiar a doua zi.
Doctorul displare grabit, fara sa para ca a inteles ca destinul lui e sa ma aiba in preajma de-a pururi. Ah, cat iubesc. Dragostea mea noua e insuportabila. Si tocmai acum m-a lovit. Cand trebuie sa intru la ginecolog si nu ma pot ocupa cum trebuie de urmarirea, incoltirea, izolarea de turma si infigerea dintilor in beregata noii mele pasiuni.
Dar apare o blonda spalacita si inalta ca o barza primavara si imi dau seama ca ce mai tura-vura. O ador. Deci nu a fost doctorul cel vizat. E blonda. Ma uit la ea cu sufletul la gura si ma bate gandul sa-i cer prietenia. Dar nu sunt eu genul. De obicei arunc o nada potrivita si vine vanatul singur la mine. Cu senzatia ca el a fost cu ideea. Acum insa sunt in criza de timp. Ce sa fac. Ce sa fac.
Ma simt perfect. In mintea mea incetosata de iubire pasarelele canta umar la umar. E vara si sunt fantani arteziene peste tot. Miroase prapaditor a tei si tocmai s-au abrogat taxele noi pe drepturile noastre de autor. Sunt intinsa pe iarba pe spate, cu mainile sub cap. Fac inventarul norilor si imi da cu minus. Unii dintre ei sunt oi.
Blonda spalacita intra la alt ginecolog. Si totusi eu nu sufar. Se suna de intrare si trebuie sa ma var in cabinetul doctorului meu. Cu putin regret, ma arat lui la fata. Cum il zaresc, cum inteleg. Mi-e drag ceva de speriat. Nu era nici primul doctor, nici blonda barza spalacita. Iubesc patimas si fara adresa universul intreg.
Tags: barbati, fantani, inima, iubire, sentimente, taxe, tei, univers
cum asa?!
Excelent articolu’ asta!
si eu la fel, uneori simt ca am atitea de daruit….si mai ales dragoste
pentru postul de ieri: eugen ionescu zicea ca a fi genial e de fapt o mediocritate. pentru ca in clipa in care un autor apare el are sanse infime de a fi apreciat de ceilalti, cind devine celebru este din cauza ca in el se recunosc toti, de fapt toti recunosc parte comuna prezenta in fiecare adica mediocritatea. Cu cit trece timpul sansele lui de a ramane celebru iarasi scad dramatic, ca o probabilitate matematica, el supravietuieste doar daca va reusi sa trezeasca in audienta acele sentimente mediocre, comune turturor timpurilor si oamenilor. Astfel ca geniul reprezinta de fapt mediocritatea mediocritatilor si paradoxal, a fi un mediocru f bun te califica automat pentru pozitia de geniu.
e tare nu?
@cat: mi s-a intamplat pur si simplu, parol.
@adamutza: sarumana.
@codo: ah, ce bine le spui tu mai codo. si daca dragoste nu e, nimic nu e.