cireasa si pornografia prost gestionata

septembrie 23rd, 2010

Cireasa nu este impotriva pornografiei. Cireasa este pentru niste pornografie, cu masura, that is. Bineinteles, asa cum se recomanda sa bei si bere, in mod responsabil. Voi veti responsabil? Nici eu. Voi folositi porno responsabil? Hm.

Si sa vedeti napasta. Mi-am luat eu un macbook, o creatura alba si inefabila, parca facuta din zahar candel. E subtire la mijloc, e usor, e ca un porumbel al pacii. Tehnologia e buna si prietenoasa. De altfel, asa de buna si prietenoasa, incat insista sa ma rasplateasca cu niscaiva foloase de care nu stiu cum sa mai scap.

In general, sunt singura care butonez la laptopul de zahar. Dar se mai gaseste ba un prieten de duminica, ba vreun fruct, ba vreun ponei, sa vrea sa intre cu picioarele in tehnologia mea. Cineva care vrea as vada ce concerte sunt azi. Cum sa spun nu. As parea bizara. Mi s-ar duce buhul ca am fixatii de cireasa avara.

Si da, am descoperit eu butonul ascunde, cireaso, toata istoria calatoriilor tale internetice. Il folosesc cu abnegatie dar mai si uit. Cum de obicei stau cu doua browsere deschise, mi-e greu sa tin minte sa sterg urmele de pe amandoua. Poate ar trebui sa fac netrebnicii doar pe un browser, pe care sa il si denumesc ca atare. Browserul-pentru-porcarii-deocheate. Da, asta e o idee. Dar mac-ul are felul lui de a te intampina.

Cand ii dai drumul, iti afiseaza ultimele siteuri deschise. Sau poate pe cele folosite mai des. Nu, ca eu folosesc chestiunea in cauza in mod responsabil. Deci sunt clar ultimele, scuze ca m-am balbait putin in idei. Si o face cum procedeaza magazinele de electronice cand iti arata mai multe posturi tv, in acelasi timp, intr-un televizor mare. Ei, asa si macul meu. El arata homepageul unor siteuri. Printre ele, si unele mai piparate, ma intelegeti.

Chiar daca cei apropiati ma iubesc asa cum sunt, cu mici stricaciuni pe alocuri, tot nu-mi cade bine. Cand o mana alta decat a mea atinge clapele si este intampinata de privelisti pitoresti ale corpului uman, ciresei ii sare basca. Si pentru ca ea si tehnologia nu sunt chiar prieteni la catarama, da din colt in colt. Ii vine sa se arunce peste musafir si sa-l tranteasca la pamant cat mai iute. Ca sa nu apuce el sa vada toate nazdravaniile celea.

Cum sa explice cireasa. Stii, ma simteam erotica si am zis sa arunc o privire. E destul de penibil. Chiar daca fiecare are elanrile lui erotice personale, tot nu ma coafeaza intamplarea. Cred ca e sanatos sa ramana fiecare cu porno-ul lui secret. Si desi am aceasta problema clara, nu am si o solutie la fel. Oameni vin la mine, vor pe net, si macul meu, binevoitor, le arata ce mai fac eu in timpul liber.

Degeaba ii dau eu ghionti tehnologiei, implorand discretie. Macul primeste pe toata lumea cu bratele deschise. Si cu pornul la butoniera. Doh.

Asta e ceea ce numesc eu pornografie prost gestionata. Si there’s nothing I can do about it.

prieten de duminica

septembrie 21st, 2010

Catava vreme m-am multumit cu ideea unui prieten imaginar.

Pentru cine intreaba, conceptul a fost pentru mine destul de real. Desi universul inconjurator ma ispitea cu ideea ca delirez, am pus mana pe el, pe prietenul I., de destule ori. Pentru cine cumpara, am ras si-am plans impreuna. Am impartit dimineti misterioase si seri de un verde absolut. Eu am gasit in el un sprijin fara seaman. Prietenul imaginar a gasit, imi imaginez, in cireasa, un suflet cald-clocotitor.

Apoi s-au impus niste schimbari. Un cataclism urmat de o clisma emotionala. Am placerea sa prezint noua formula in care cireasa intretine o legatura. Am un prieten imaginar care s-a transformat intr-unul de duminica. Acum imi mai imaginez ca suntem impreuna doar la sfarsit de saptamana. In restul timpului suntem prea ocupati cu alte acareturi.

Unii oameni sunt soferi de duminica. Ei iau doar la sfarsit de saptamana masina si ies cu ea pe drum. Cireasa are un prieten de duminica. Atunci ia ea dragostea si iese cu ea pe drum. Atunci impartim paine cu sare. Atunci ne strangem in brate si ne soptim sopate dulci, mieroase. Legatura se duce astfel la adapostul zilelor de odihna. Cu somn tarziu si mic dejunuri nesfarsite si nefacut nimic anume.

Cum se anunta lumina zorilor de luni, prietenul meu de duminica, I., se precipita precum vampirii. Strange totul in graba, da drumul ciresei si fuge in lume. Sterge urmele in urma-i si lasa in spate un nor de praf. Weekendul urmator, prietenul de duminica apare din nou. Ocupa garile, infige steagul in livada ciresei si pune randuiala in lucruri.

Dar, ca de obicei, cine sa ma creada. Dada, cireaso, lasa ca te stim noi. Ai mai avut tu si un prieten imaginar, parca. Acum e randul acestei noi iluzii, prietenul de duminica. Si intre timp eu ma stradui sa clarific situatia, sa o fac oficiala. Nu-mi place sa am un prieten de duminica si lumea sa creada ca n-am deloc.

Si frunzele cad si bruma se pregateste sa pice/Si cireasa tresalta si-i da toamnei bice/.