N-ati observat ca cireasa are ochii mai mici si pusi mai oblic pe cap, asa? Si nu cumva vi s-a parut ca pe alocuri nu o mai intelegeti, ca vorbeste in dodii?
Ma mir ca nu s-a sesizat nimeni despre asta, dar v-ati luat cu treburi, inteleg. Pentru ca cireasa tocmai a cumparat niste bilete de avion care o propulseaza in absolutul asiatic.
Cireasa vilegiaturista a facut un act vitejesc si este acum posesoarea urmatoarelor rute: Bucuresti-Roma-Bangkok & Kuala Lumpur-Londra-Bucuresti. Intre ele, potopul, adica trei saptamani de scotociri si framantari asiatice.
Se pare ca in program se prefigureaza mai tare si mai tare o intarire a relatiilor livado-chinezesti. Scopul declarat al vacantei este urmarirea nu stiu carei eclipse, care se vede cel mai bine la habar n-am care data, in Shanghai.
Bineinteles ca cireasa n-are nici in clin nici in maneca cu treaba asta. Carui fruct ii pasa de-o eclipsa? Asta e treaba de legume. Dar prietenul polonez cu culcus in Viena, unii il tineti poate minte, are batuta asta.
Si cireasa a crezut ca e momentul sa vada si ea unde se fac penare cu pisici si ascutitori frumoase. E drept ca la inceput s-a zgribulit de frica.
Daca o prind niste chinezi? Chiar daca ea se zbate, semanand panica in acest popor de neghinita? Ei aduc insa intariri si o leaga fedeles, cu fir rosu de matase chinezeasca. Apoi insista sa o serveasca unor baroni locali, cu un text bine ticluit.
Stiti probabil de la Discovery Channel mesele alea speciale, cu o gaura in mijloc, unde se fixeaza cu blandete craniul unei maimute tinere. Cum pe urma se decaloteaza si se consuma creierul ei plin inca de ganduri legate de padurea cu liane si prietenii pe care i-a puricat, stand la palavre.
Mi-a trecut prin cap ca as putea si eu ajunge fixata intr-un astfel de suport. Sa ajung sa amuz niste oameni cu stare care vor sa ia masa in oras, ca sa se mai destinda dupa o saptamana infernala la serviciu.
Buna seara, se prezinta tacticos chelnerul. Si cu voce mai joasa, la urechea tatalui de familie: “astazi va recomand creier de femeie blonda, miniona, caucaziana. Este nascuta intr-o tara exotica, Salajean, si crescuta cu frica lui Dumnezeu.
Are studii superioare, stie sa cante la pian si in tara ei de bastina i se spune cireasa. Se mai zice si ca are pielita destul de subtire si ca sfarcurile i se intaresc din te miri ce.
E drept, nu stim in ce masura afecteaza asta gustul, dar e oricum ceva special. E adusa azi dimineata, am licitat mult pentru ea. Daca nu o vreti dumneavoastra pentru nevasta si cea mica, (aici ciupeste copila chineza de obraz) o congelez si o trimit mintenas cadou imparatului Japoniei”.
Sigur, e vorba de ignoranta mea. Probabil ca si americanii se intreaba daca noi avem electricitate. Si daca pe langa cainii de pe strada, avem si ursi grizzly, pe care ii folosim pe post de mijloace de transport cand avem sacose grele sau bataturi dureroase.
Deci in mai putin de o luna, cireasa, doar cu un rucsacel fixat pe spatele-i firav, va manca taitei. Incaltata cu slapi si rotind ochii mari in cap, se va apropia din ce in ce mai tare de o eclipsa, ce se tine in orasul care a dat numele unui fel de pui preferat de dansa.
Ca sa raspunda unor intrebari pe care le simte pulsand: nu, cireasa nu o sa manance caini pe post de carne de vita. Nu, cireasa nu o sa faca sexperimente cu thailandezi gata sa-i indeplineasca orice dorinta.
Cireasa asiatica va incerca din rasputeri sa nu depaseasca cele 20 kg de incarcatura cu care are voia sa se intoarca din haiducie. Se va purta frumos, nu va vorbi cu necunoscuti si nu se va scobi in nas, ca sa nu faca o imagine proasta tarii noastre.
Si nu, cireasa nu va face nimic din ce nu e social acceptat, ilegal, imoral sau ingrasa. Good cherry. Ok?
