Strutii si unii oameni mai slabi de constitutie baga capul in nisip pentru a se exonera de treburi care nu le convin.
Cireasa pune slapi si haine prea subtiratice in plina toamna-iarna pentru a o impiedica sa se instaleze de-a binelea. Refuz sa accept guturaiul, bruma si umezeala racoroasa care a invadat viata mea asa de brusc. Si pentru ca nu sunt pregatita sa iau de bun ce mi se pregateste, ma comport naiv.
Ma incapatanez sa iau micul dejun afara, bandajata in 18 paturi groase care ma impiedica sa inghit cum trebuie. Sorb des din ceai ca sa nu devin sloi. Insist sa tin geamul deschis pe timp de noapte. Stiu ca risc in felul asta sa ma trezesc cu promoroaca la nas si febra in vene.
Incalec pe frumoasa inarmata doar cu o jiletca aratoasa dar fara captusala. consider ca nu este nevoie de haina de ploaie si apoi ma trezesc zburatacita de stropi, pedaland ca o cireasa nebuna spre a ma adaposti de urgia dezlatuita asupra mea in mod neloial.
Si asta face ca umbla cireasa mereu cu sfarcurile stranse din pricina racoarei care se scurge din cerul asta gri. Tremura cireasa ca o frunza in vant, ca o frunza din castanii din fata blocului care chelesc pe zi ce trece. Asta dupa ce s-au facut rosii la fata, grav bolnavi incurabil fiind.
Ma impotrivesc toamnei asteia prevestitoare de iarna. Ma impotrivesc chiar daca am pana la urma ac de cojocul ei si voi sti sa o petrec cu demnitate. Dar pana atunci, sa ne mai balacim putin in transpiratia de vara. Sa mai bem un sprit. Sa mai fredonam ti ti ti ta ta ta la vreo terasa imbaiata in soare palid si duios.
