Dragi toti, simt ca a venit vremea sa recunosc. Am mustata.
Am observat ca barbatii sunt de buna credinta. Ei nu prea isi inchipuie ca femeile dragute vin la pachet cu mustata. Si am ma distreaza faptul ca atunci cand eu nu anunt in sunet de fanfara ca sunt crescatoare de mustata, ei nu se prind.
De ce m-a apucat deodata spiritul justitiar nu stiu. Dar m-am hotarat sa fac lumina in chestiunea asta. Macar o seama de barbati sa stie sigur si sa dea mai departe. Sa stiti ca multe femei au mustata, foarte multe. Sigur, ele se tot straduie sa ascunda faptul asta neprielnic.
Dar daca acceptam faptul ca exista barbati fara par pe piept si uite ca traiesc bine merci, atunci de ce sa nu zicem si de mustata femeilor. ASa e in viata. Parul ba lipseste de acolo unde ar fi bine sa existe, ba se incapataneaza sa paraziteze locuri de neinchipuit.
Sunt asa de multe femei mustacioase incat exista la cosmetica de cand haul o categorie speciala de servicii. Ea se numeste chiar asa, va jur, mustata. Daca atunci cand merg la cosmetica uit sa mentionez ca vrea sa eradichez si mustata, pe langa alti peri, doamna nu uita. Ma intreaba pe sleau. Dar mustata, cireaso. Mustata nu?
Bine, eu cu mustata mea nu prea ma mandresc. In loc sa o port bine ferchezuita, pomadata si intoarsa la colturi, ca o declaratie de masculinitate, eu trag de ea in fel si chip. Torn pe ea ceara aproape fierbinte, ma duc in locuri special amenajate doar din pricina ei. O smulg, o calc in picioare, o asupresc.
O fac sa dispara macar temporar (aprox. 10 zile) din calea mea si a barbatilor care imi fac ochi dulci. Apoi, cand incepe a miji ca la un flacaiandru, dau din nou fuga sa ma ocup de ea barbateste. Fara sa plang si sa ma dau de ceasul mortii. Mustata mea, ce-ai facut Doamne cu ea.
Gata, eu am zis ce-aveam pe suflet si pe buza superioara. O gramada de femei au mustata. Acum traiti cu informatia asta cum oti putea si v-o taia capul.
