unde babele skiaza si mosii nu mor

ianuarie 18th, 2010

tirol

De-aici tocmai m-am intors eu. Din tara unde babele skiaza si mosii nu mor.

Tirolul nu mi-a facut doar o cura de ski la maximum, combinata cu multi carnati zemosi. Tirolul mi-a dat din nou o lectie de viata buna. Cum as vrea sa am si eu mereu din secunda 1. Sa fie instalata livada mea intr-un loc unde lucrurile par sa mearga atat de bine. Asta nazuiesc.

An de an merg aici si ma intorc cu mintile funda.

Aparent, caut doar partii lucitoare de soare pe ghetari cu nume imposibil de tinut minte. Profund vorbind, cred ca trebuie musai sa iau o gura de normalitate. Sa vad ca se poate sa imbatranesti frumos. Intr-un tinut unde nimeni nu arunca hartii pe jos si nu depaseste coloana.

Fac 4 zile lungi pe drum ca sa prind odata curaj sa ma inscriu si eu in programul asta de fericire simpla. Austriecii chiar traiesc bine. Asa cum zice lumea de ei ca ar fi fara umor si reci si neciopliti, austriecii sunt perfecti.

Duc o viata absolut curata intr-un decor plin de stelute de zapada si flori de colt. Intotdeauna m-am intrebat ce-or manca austriecii cand sunt mici. Astfel incat ei, chiar batrani tare, sunt tot drepti si frumosi si pare ca nu-i doare nimic.

Pe ei nu-i vezi niciodata cocarjati, murdati, saraci, ponositi, negri la fata si mirosind urat. Saracii batrani romani. Cu ce-or fi gresit. Cu ce-om fi gresit tot noi toti de nu putem sa semanam cu ei, cu-austriecii. Dar sa las tristetea deoparte. Si sa ma concentrez pe ce e de facut.

Ce pacat ca nu bungheste cireasa o boaba de limba austriaca. Pentru ca altfel ar fi zbughit-o pe loc sa-si incerce sansele undeva in tirol. Taramul asta, cu locuitorii lui cu tot, o duce asa de bine ca nu se poate, daca esti om normal, sa nu vrei si tu o bucatica din preaplinul asta.

In Tirol babele sunt tunse dupa ultima moda, poarta pantaloni albi, miros a parfum si skiaza de sparg avioane. Alaturi de mosii lor, care nu mor mai repede. Cum se intampla pe plaiuri mioritice.

Mosii austrieci nu se inchid in case, sa se uite la telenovele, pana mor. Ei fac ski iarna si drumetii vara. In fiecare zi. Se catara pe cotloane de munti, muncesc de placere, mult. Zambesc, stau la taclale, mananca bine si sunt drepti, mereu drepti.

Tocmai am venit din tara unde babele skiaza si mosii nu mai mor. Si vreau si eu sa-mi tineri rand in proiectul asta. De care promit sa ma tin cu sfintenie. O sa fac tot ce trebuie, fara greseala. Numai sa mi se asigure o batranete 100% austriaca.

Vreau sa port pantaloni albi si sa am alaturi un mos voios. Tirol, m-ai spart, inca o data. Ai grija cu mine, ca nu mai pot indura mult. Sa stau departe de tine.

cireasa si dovada de inteligenta

octombrie 14th, 2008

_BrainBunny

stiti cum patesc oamenii batrani. dar cu drag de volan. sunt obligati la un moment dat. cand considera statul. desi au condus toata viata. sa dea examen din nou. prin care sa dovedeasca ca mai sunt in stare. sa faca fata covrigului.

ce jenant. ziceam eu. pana sa patesc si eu la fel. e trist. dar nu mai putin adevarat. a venit vremea. stiu asta pentru ca zboara pasarile mai jos decat de obicei. si caii necheaza si sunt nervosi prin grajduri. si se nasc mai multi copii baieti decat fete.

nu vremea sa dau examen de sofer in fata unei comisii. la asta inca ma descurc onorabil. ci sa demonstrez din nou, cumva. cum m-oi pricepe mai bine. ca inca sunt inteligenta. si pot sa iau decizii in deplinatatea facultatilor mele mintale.

stiu ca multa lume care ma cunoaste crede ca sunt inteligenta. si chiar si eu credeam. ma si faleam cu asta. dar dupa ce am inceput de o vreme. sa fac lucruri traznite. simt cum se ridica un zid de presiune in jurul meu.

iar inteligenta mea se prescrie vazand cu ochii. si trebuie innoita. daca mai e cazul.

multimea intaratata. formata din prieteni, rubedenii si admiratori. cere satisfactie. sau sange. e aceeasi multime care era de acord cu tot ce faceam. iar acum ma preseaza sa ma explic. public. sa insir pe o ata. ca rufele la uscat in bataia vantului. ce mai am eu azi prin cap.

sau daca nu pot. sa dau naibii cheile de la viata mea. unei comisii. care se pricepe mai bine ca mine. o comisie corecta. in care e cel putin un negru. un batran. o femeie. un homosexual. un ungur. un rrom. si un pocait.

mama de cireasa mi-a atras de ceva vreme atentia. ca imi ia mult mai mult timp. sa raspund unor intrebari simple. si ca la orice solicitare. fac intai. aaaaa. aaaaa. ca sa-mi cumpar timp. si sa inteleg cine e persoana din fata mea. si ce vrea. si de ce.

pe langa asta. alegerile zurlii pe care le fac. lucrurile tulburator de nepotrivite pe care le doresc neaparat. oamenii curiosi pe care ii culcushesc prin viata mea. toate conduc spre acelasi fapt.

trebuie sa dovedesc ca inca sunt inteligenta. si ca sunt acum doar putin boema. in gandire. si-n fapta. sincera sa fiu. sunt emotionata. pentru ca nu stiu care va fi verdictul. prea le fac late.

dar asta a fost. deci sa nu va mirati. daca in curand. putin inainte de mos niculae. o sa va convoc la un eveniment exclusivist de mare amploare. cu mancare fina. si bautura pe alese. ca sa va imbunez.

unde eu. pe o scena. scaldata doar in lumina unui reflector. ca seinfeld, asa. o sa dau tot ce pot din mine. in speranta. ca o sa-mi spuneti. esti ok. nu-ti fa griji. o sa treaca. te lasam sa te ocupi de tine in continuare. nu e nevoie sa te luam sub tutela.

ia-ti o vacanta. mananca sanatos. fa sport. asculta muzica. du-te la spa. o sa fie bine.