De ieri cireasa si-a schimbat iarasi culcusul.
A incarcat in cutii castronasul, lingurituca, sticluta de ulei de masline, fundutul de lemn, caietelul cu subiecte si laptoputul si a plecat in pribegie asistata in noua locatia in care isi va desfasura activitatea.
Ea paseste cu grija in noul spatiu. Macar acum, cu atata experienta in spate, nu se faca de ras chiar din prima zi. Experientele trecute sunt traumatizante. Cireasa este o timida desi n-ai zice. Si din pricina acestei metehne s-a intamplat ca atunci cand a mai fost fortata sa se acomodeze in locuri noi, a dat-o de gard.
Vrand sa impresioneze publicul inca din prima zi, a evoluat la barna in diverse ipostazi. Odata a urcat nonsalanta o scara intr-un showroom bengos de masini si a cazut violent pe burta, cu mare bufnet si trepidatie. Vanzatori, sefi, clienti si colegi deopotriva au ras pe la colturi ca niste nemernici. Alta data, tot in prima zi, a ramas cireasa inchisa in baie. A trebuit sa scanceasca dupa ajutorul unor inca necunoscuti colegi. Si ei au ras de ea. Pfff.
Privesc inapoi cu manie si ma intreb cu voce mica ce urmeaza sa mi se intample in viitor de data asta.
O sa raman cu fusta prinsa in strampi cand ies de la baie si o sa ma plimb asa jumatate de zi pana cand cineva bun sau de fapt rau o sa aiba curaj sa-mi zica. Sau o sa zic in gura mare cine e grasa aia pe care nu am mai zarit-o pana acum si o sa se dovedeasca ulterior ca e nevasta colegului din stanga, un frumusel pe care nu l-as fi banuit capabil de asa ceva. Sau o sa imi ramana un patrunjel pe dintele meu incisiv de sus la prima sedinta cu toti colegii noi si o sa vreau sa iau cuvantul de prea multe ori. Sau o sa rad tocmai cand sunt racita si din superbu-mi nas o sa izbucneasca intre mine si interlocutor un muc de toata frumusetea.
Ce-o fi o fi. Dar nu ma mai fierbeti asa. Prefer sa fiu penibila rau de tot odata si apoi sa stiu ca am scapat pe vecie.
