Cireasa iubeste soarele si viata. Dar cireasa uraste cu pasiune tot felul de intamplari mici pitici. Genul de chestii care ti se pun pe creier si nu mai pleaca de acolo o vreme.
Din serie nu-mi dati ca nu pot sa duc sunt intamplarile de mai jos.
Daca umblu in sosete prin casa si dau peste o baltoaca mica si nesperata, ma intristez temeinic. Fata mea va semana cu cea a unui clovn care isi presteaza numarul in rasetele audientei. Trebuie sa indepartez in graba soseta si imi masez metaforic tamplele spre a uita ce tocmai s-a petrecut.
Mi se pare dizgratios sa iau primul strat dintr-o zacusca. Are mereu o culoare ciudata si niste ulei strans acolo, pe la incheieturi. Cred ca ar trebui sa existe un personaj in nomenclator. Unul bine platit de municipalitate sa ia primul strat de pe zacusca mea si a altora.
Detest sa ajung undeva si sa constat ca m-am imbracat intr-un mod care nu ma multumeste. Pentru ca schimbarea nu mai e posibila si eu sunt foarte nesatisfacuta, ma apuca o senzatie de gol interior cu reverberatii spre exterior.
Cu greu imi pot imagina sa lucrez, sa traiesc, sa vietuiesc in lumina artificala cand afara exista, inca, una naturala. Oamenii care apasa pe boton sunt dusmanii mei de moarte si ii privesc cu ochi mici si rai de frustrare. Nu ca le-ar pasa.
Sunt incapabila sa-mi scot o teapa din picior. Din pacate spitalele nu sunt inca prevazute cu o camera speciala pentru cei care vin cu tepe in picior. Nu-mi face nimeni anestezie si nu ma mangaie pe frunte. Cand teapa se intampla, ma trec toate apele pana ce reusesc sa o indepartez.
Refuz sa mananc rosii si castraveti care au fost taiati acum mai mult de 28 de minute. Un castravete straveziu de vechi ce e si o rosie cu pielita zimtata in drumul ei spre a se transforma in stafida ma pun pe ganduri.
Urasc sa imi organizez viata in functie de lacasurile cainilor. Ma scoate din minti sa nu ma pot plimba prin cartier din cauza bandelor organizate care patruleaza vecinatatea.
Cu mare greutate ma apuc sa sterg apa de pe jos din baie dupa dus. De regula o las sa se usuce de la sine putere. Insa este un proces care ia timp si asta presupune un slalom complicat pentru evitarea petelor ude. Deseori patesc lucrul ala enervant nr. 1, vezi lista.
Poate ca v-am spus ca ma scoate din minti sa dau jos din greseala hainele de pe umerase intr-un magazin. Cand caut rochia perfecta, mi se mai intampla ca alte haine, care nu ma intereseaza, sa dezerteze de unde sunt agatate. Nu-mi place place place.
Si imi displace profund sa sorb dintr-o cafea proasta. Mi se pare ca e un fel de inceput al sfarsitului. Cafeaua proasta si eu lipaind la ea e ca discul din Ally McBeal care deraiaza.
Acum as vrea sa stiu cum stati voi.
