unde este barbatul

martie 29th, 2011

In general ma descurc bine eu cu mine insami si cu garnitura mea de prieteni grozavi.

Sunt insa momente cand trebuie sa iau garda si o las jos. Atunci ma intreb cu pofta si ochi lucind de interes unde e barbatul. Acest personaj colectiv de pret, fara de care multe lucruri nu merg cumsecade.

O sa las deoparte situatiile romantice unde se cere un barbat de nadejde. O sa ma opresc asupra aspectelor practice azi. Unde este bunaoara barbatul cand se apuca cireasa sa bata un cui.

Peretele nu vrea sa stea niciodata cuminte sub mana ei inarmata cu un ciocan. Se valureste, da din picioare, se stramba la ea. Cand in sfarsit ea reuseste sa-l gaureasca, se isca o crevasa mica si neagra. Apoi mai cade nitica tencuiala si tot asa. Intr-o gaura gandita initial pentru un cui, poti sa faci un cuib de randunica.

Si unde este barbatul cand centrala clipeste a neliniste din ochiul ei rosu. Cand incinta se raceste ca sangele unei vietati trecute in nefiinta. Cand e iarna afara si vantul incepe sa-mi treaca jucaus prin plete. Un vant pezevenghi nevoie mare, desi suntem la interior.

Unde este barbatul cand cireasa se afla fata in fata cu tehnicianul de service. Cand el zice sfatos ca trebuie schimbat neaparat ceva la masina, sa zicem un jigler dar poate fi orice altceva, ei nu ii da mana sa-l contrazica. N-a mai auzit in viata ei cuvantul cu pricina. Poate ca trebuie schimbat, cine sa mai stie. Cum cine. Mereu barbatul.

Si unde este barbatul in general, la toate lucrurile care trebuie facute cu nitel cap. Caci nu se poate trai armonios si echilibrat doar cu energie fenimina. El stie incotro ar fi bine sa o luam si de ce, geografic vorbind. Mai stie cum se cheama muntii aflati la mai mult de 1000 km departare. De ce se bat oamenii prin lumea asta mare si de neinteles. Si cum anumite lucruri au mai multi sorti de izbanda facute intr-un anumit fel.

Tags: , , , , ,
Posted in De dragoste si dor | 10 Comments »

cireasa cazuta pe jos

martie 24th, 2011

Zilele astea sunt putin cazuta pe jos. M-am impiedicat tocmai cand mergeam mai bine, in buestru, si n-a mai fost chip sa ma ridic.

Acum astept energii pozitive si adeziuni si dovezi de iubire care sa ma treaca puntea. Pentru toate astea puteti scrie pe adresa redactiei sau in comentarii, mai jos. Pentru altele, puteti scrie unde vreti voi si credeti ca e bine.

In timpul asta, poate ca unora li se pare ca functionez normal. Ei bine nu, e doar prefacatorie si uz de fals.

Sunt la cote de avarie. Indeplinesc cu demnitate functiile sociale cu care sunt investita. Ma concentrez tare la cele de care nu e chip sa scap. Dar imediat apoi trag transperantele peste mine. Ma separ de restul lumii. Ma retrag in livada mea unde sed si cuget, cu al meu corn varat in perna.

De regula trec prin viata la viteza mea de croaziera, care este ametitoare, fara prea multe probleme existentiale. Iar acum, acum au navalit peste mine toate. Teoretic, nu mi intampla nimic. Practic, energia a iesit de sub pielita subtire de cireasa printr-o tevusca si s-a dus intr-o lume mai buna.

Sigur, am crescut destul incat sa stiu ca o sa treaca. Dar ce pedeapsa pentru un fruct asa de dornic de soare sa vada doar ceata si niscaiva nori. Poate ca trebuie sa respir aer proaspat si sa ies din casa. Poate ca sa alerg o vreme, ca Forrest Gump.  Hai odata cireaso, ridica-te. Astept provincia.

Tags: , , ,
Posted in Uncategorized | 16 Comments »

those we don’t speak of

martie 17th, 2011

Acesta este numele de cod pe care il folosim atunci cand vorbim de marile noastre foste iubiri.

Asa soptim cand ne strangem. Those we don’t speak of. Asa murmura patrula de femei prietene. Si anume cireasa, a cherry, poneiul si dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri. Au inventat ele o porecla comuna pentru barbatii care le mai bantuie oniricul si teluricul. Barbati care au iesit din scena dar nu si din capete.

Culmea e ca those we don’t speak of e o denumire complet ironica. Asta pentru ca those we don’t speak of sunt niste personaje despre care vorbim de fapt mai mereu, cand ne plictisim. Nu cred ca exista subiect mai plin de zeama pentru o seara de iarna.

Fiecare dintre noi are un those we don’t speak of al ei, personal. Fiecare dintre noi stie exact care este we don’t speak of-ul celeilalte. Asta se intampla chiar daca we don’t speak of nu sunt numerotati cu numere de la 1-4 sau alt cod, sa zicem de culoare.

Those we don’t speak of se numesc asa nu pentru ca sunt niste nemernici. Ci pentru ca sunt inca destul de capabili sa ne influenteze starea de spirit si uneori chiar si alegerile in viata, de la o distanta apreciabila. Ei sunt barbatii langa care ne inchipuim fericite, daca ar fi fost sa fie.

Din pricina asta those we don’t speak of, adica barbatii pe care ii tragem mereu pe masa noastra comuna de disectie, probabil ca sughit tot timpul. Cand ne concentram prea tare si mintea sta sa ne ia foc, ei se intrupeaza intr-o forma sau alta si incep sa mearga liber prin camera.

Those we don’t speak of sunt barbati despre care ar fi bine sa nu vorbim, intr-adevar. Asa spune teoria. Insa practica, draguta, ne arata ca despre ei si pentru ei si cu ei stim sa slobozim cele mai dulci ganduri si cuvinte. Na c-am zis-o.

Tags: , , , , ,
Posted in De dragoste si dor | 3 Comments »

fugarindu-l pe domnul B.

octombrie 18th, 2010

El e unul singur. Noi suntem 4 cel putin.

De fapt cred ca suntem mai multe dar ne lipseste curajul sa marturisim asta cu voce de bariton. Eu una macar sunt sincera. Doar sunt cireasa. Pot sa-mi asum o pofta, cand ea ma sugruma cu sugrumatorul.

Declar deschisa lupta dreapta. Imi place teribil domnul B. Tuturor ne place. E inalt, mladios, tras printr-un inel convenabil. Nici prea prea nici foarte foarte. Are pe vino-ncoace chiar de la 7 poste distanta. Stiu ca e aproape cu destule minute inainte sa deschida usa. Il cunosc dupa sandale si miros si dupa cum se misca aerul in cartier.

Intai am crezut ca nurii mei nu sunt de-ajuns. Ca cireasa nu=i suficient de buna pentru domnul B. care, vezi Doamne, are alte gusturi la femei. Da deoparte piticele blonde cu sanii mari si voiciune in privire. Si prefera roscatele melancolice, cu pistrui. Dar vazand varietatea de fructe coapte si tentante ce i s-au perindat pe dinaintea ochilor si vazand ca el nu reactioneaza la niciunul dintre ele, am inteles.

Mi-am zis marunt in barba. Domnul B are alta motivatie. Ce pacat. E pierderea lui doar ca nu isi da inca seama.

Si am pus la cale, intre timp tot felul de stratageme. Eu am venit cu o propunere taraneasca. Sa-l alerg putin pe domnul B pana il fac una cu pamantul. Sa-mi infig coltii in gatul lui si sa ii fac o propunere cinstita: abandonul sau viata. Au fost si strategii mai soft de-atat. Cum ar fi sa-l incuiam in camera si alte copilarii. Degeaba.

Oricum e de apreciat. Domnul B se tine tare. Energiile senzuale se tin lant in juru-i. Nici nu stiu cum poate sa mearga drept. Suntem cel putin 4 si el e unul singur. Cata coloana vertebrala. Cata stapanire de sine. Poate sa ajunga si presedinte cu asa un sange rece. Chiar sunt curioasa cat o sa reziste. Si, inca si mai curioasa, cine o sa-l dea pe brazda, atunci cand va obosi si va lasa garda jos.

Domnul B. e proaspat ca un mar ionatan. Sa-l muste cine poate. Deocamdata nu e comestibil. As fi stiut. Dar noi vom continua sa-l fugarim pe domnul B cu toate panzele sus. Noi avem timp. Si tot ce ne trebuie in dotare. Pazea.

Tags: , , , , ,
Posted in De dragoste si dor | 10 Comments »

vine ziua orgasmului

decembrie 13th, 2009

placere

Simtiti un tremurici intern? Nu cumva va mananca ceva dar nu stiti ce?

Pai na, e normal. Mai sunt cateva zile. Mai sunt cateva zile pana cand trebuie, noi toti oamenii de bine, sa avem un orgasm colectiv, ca intre prieteni. Asa de reusit, incat sa moara dusmanii de necaz.

Si nu, nu e vorba despre o bizarerie a mea. Chiar vine, vine, vine si calca totul in picioare ziua mondiala a orgasmului.

Scriu despre ziua orgasmului de doi ani incoace. Gura nu-mi mai tace. Prima data am aflat cu cateva zile intarziere. Si eu care, in loc sa pulsez, m-am dus la Billa, am lucrat ceva si am facut nimicuri prin casa.

Am militat, practic, antiorgasm. Rusine mie. Am dormit in papuci in timp ce tot universul se distra pentru o cauza comuna. Ador cauzele, mai ales cand ele se lasa cu sex.

A doua oara am vrut sa spal rusinea si m-am pregatit ca atare.

Desi cireasa isteata altfel, n-am reusit, cu toate porcariile si minciunile la care m-am dedat pentru a-mi atinge scopul, sa am alaturi de mine un protagonist care sa ma ajute sa vad stele verzi. Sa-l fac sa-mi faca tocmai la data si ora stabilita.

Asa ca mi-am facut eu cu mana mea un orgasm de toata frumusetea, de s-a dus vestea.
Am fost asa de dibace, incat l-am coordonat la secunda cu restul universului. L-am avut exact cand am vrut. Si ceea ce toata lumea a luat drept o furtuna obisnuita, a fost de fapt orgasmul meu.

Anul asta, ziua orgasmului pica pe 21 decembrie, ora 17:47 GMT. Este un manifest pentru energie pozitiva si pace si o atitudine anticonsumism. Putem obtine placere in diverse feluri. Dar asta este modul in care nu consumam nicio resursa vrajmasa.

Eu stiu ca e ajun de Craciun si aveti fiecare chestii de facut. De-aia va si scriu cu atatea zile inainte. Ca sa apucati sa coordonati cumva responsabilitatile. Si apoi sa explodati de placere, separat si totusi impreuna cu cireasa.

Eu sper sa nu va dati la fund. Si sa luati parte impreuna cu mine la aceasta energie pozitiva pe care o raspandim in lume, folosind corpurile noastre pe post de instrument.

Haideti s-o facem lata. Eu o sa mananc bine, sa ma inzdravenesc si sa pot combate in forta pana la final. Ca sa nu fie un orgasm pricajit, de ochii soacrei, asa. O sa dorm bine si o sa ma gandesc la lucruri frumoase inainte de actiunea propriu-zisa.

Anul asta se pare ca nici nu mai trebuie sa ademenesc pe fitecine in iatac. am tot ce-mi trebuie. Un prieten imaginar, chef si atitudinea potrivita. Inainteeeeeee, osteni.

Tags: , , , , , ,
Posted in Fără categorie | 13 Comments »

« Older Entries

sunt si la