cireasa si mirarea pentru solo-uri

iulie 1st, 2009

puzzled

Ciresei ii plac concertele ceva de speriat. Cum are ceva marafeti in buzunar, cum da fuga la ghiseu, se ridica pe varfuri sa o vada functionarul si cere permisiunea de a sta in fata. Buna ziua, gazon A, va rog.

Are ea niste formatii preferate, pentru care ar face si credit de nevoi personale in plina criza, daca e. Uite, concertul Editors din 16 august, spre exemplu. Cireasa va fi acolo orice s-ar intampla. Poa’ sa ninga, poa’ sa ploua, eu am palarie noua.

Dar sunt si cazuri cand merge doar asa, la plesneala. Important e sa se miste ceva pe scena acolo, semn ca tocmai asista la un act de divertisment. Cum se ingana ziua cu noaptea si se aud primele acorduri de orice, incep sa ii straluceasca ochii in cap ca la strigoi.

Corpul incepe sa i se miste de unul singur, cu vointa proprie. Trebuie sa il mai domoleasca ea, tragandu-i cate una in partile moi si amenintandu-l pe infundate: termina, ca ne vede lumea si te bat rau.

Cireasa se da in vanturi dupa muzica tare, cat sa nu poti purta o conversatie decenta. Dupa lumina si intunericul iscusit manuite de un papusar profesionist. Ea apreciaza cu ochi profan imaginile versatile insotitoare de show, din care nu prea intelege mai nimic. Ce daca, important e ca ne distram de minune.

Inspira cu placere fum neinecacios, canta cat o tin capacele ei mici de cireasa refrenul si zambeste complice hoardelor de oameni care beau bere. Suntem aici sa facem o treaba impreuna. Hai sa va vad, imi faceti fata?

Ce-i mai place ciresei energia multimii. Sta fascinata cand se canta melodiile ei preferate. Si nu s-ar da dusa de la fata locului nici s-o pici cu ceara fierbinte. Se inchide mereu stadionul de concert peste ea.

E trasa afara de oamenii de la paza. Stai domnule, ce ma impingi asa? Imi place muzica, am facut si o scoala in sensul asta. Na! Dar n-ai cu cine domne, n-ai cu cine. Niste tarani.

Asta pana cand vine momentul si solistul prezinta artistii pe rand. Si abia aici multimea din jur se isterizeaza si incepe sa aprecieze virtuozitatea membrilor trupei. Cireasa n-are niciodata rabdare pentru segregarea asta artistica.

Ea cauta mereu cantaretii ca pe un intreg, si nu-i plac piesele separate, scoase din context. Ce-i pasa ciresei ca bateristul e unul celebru? De ce trebuie sa auda ea cum batereste el de unul singur? Sa faca el formatie separat, atunci, daca e asa de bine.

Haideti domnule toti odata. Eu de-aia am platit bilet intreg si am venit aici de cu noaptea in cap. Sa zica si domnul ce are de zis, si celalalt domn, sa se alature si doamna.

Nu ma luati pe mine pe bucati, ca nu-s nascuta de ieri de azi in livada. Sa stiti ca fac reclamatie la protectia consumatorului si nu va mai lasa sa cantati asa, de capul vostru. Cineva trebuie sa va traga de maneca si sa reglementeze situatia. Prea faceti toti la fel, sa ma innebuniti.

Cand bateristul incepe sa performeze un solo de baterie, urechile ciresei ce stateau tantose, acum se pleostesc, acoperindu-i ochii, ca doua obloane. Intotdeauna momentul asta tine prea mult.

Bateristul e in extaz, publicul e in extaz. Ciresei ii e ciuda si e neinteleasa. De ce canta domnul asta singur la ghitara si de ce asa de mult? Solistule, de ce il lasi? Am crezut in tine. Esti ca toti ceilalti. Se gandeste cireasa cuprinsa de obida.

Sa-mi explice cineva prin ce e asa de special un solo e baterie de alt solo de baterie, incat trebuie sa-l suportam de fiecare data.

Sau o fi conditie in contract: fiecare membru trebuie sa cante singur un numar de minute ca sa vedem ce rau e in formula asta. Si apoi sa inceapa iar toti odata, ca sa murim de placere ca s-au reunit.

Sa ma lamureasca altcineva, sau poate tot cel ce stie raspunsul la intrebarea de mai sus, de ce juiseaza publicul in jurul ciresei cand se intampla asta, si nu in alte momente, cum ar fi la cea mai tare melodie.

Cireasa nu intelege solo-urile si se intreaba daca voi intelegeti cireasa, la faza asta. Cu a cherry m-am discutat deja, si ea simte ca mine.

cireasa imbratiseaza fara discernamant

decembrie 1st, 2008

DSC07713

intre ora 12 si 1 jumate. am imbratisat de ziua nationala 49 de persoane necunoscute. bucata cu bucata. adica vine o imbratisare la cate minute? si pe alocuri am mai participat si la cate un group hug. deci numarul nu e tocmai just.

cred ca au fost, din prea mult entuziasm. si vreo 7-8 saruturi. dintre care cel mai mare procent pe obraz. unul pe gat. altul aproape cu limba. plus unul-doua in aer. dupa modelul cand sarutul venise. cireasa plecase. asta de mai jos e afisul meu.

DSC07669

mai multa lume m-a ridicat in brate si ma invartit. probabil e un gest reflex la cat sunt de mica. iti vine sa faci asta. de multe ori sunt tratata ca un pet. asta pana cand musc. azi mi-am tinut inveliti in vata coltii de cireasa feroce.

mi-a venit sa cer vreo 2 numere de telefon. m-am abtinut. altora le-a venit si lor sa-mi ceara mie. s-au abtinut. doar nu era o intalnire free dates. ci una free hugs.

DSC07673

cativa oameni au plans. altii nu mai voiau sa-mi dea drumul. la altii nu mai voiam eu sa le dau. era asa de bine. stai aici, cu mine. unde fugi. altii s-au ferit de mine ca de dracul, ingroziti ca s-ar putea sa-i ating. dar astia din urma, putini.

unii stiti deja cu ce se mananca. dar pentru cei care nu, free hugs e o inventie a unui australian, care are urmatoarea poveste. el a muncit in strainatate o vreme. si cand s-a intors acasa. si s-a simtit teribil de sinistru de oribil de singur.

DSC07682

si in loc sa-si planga de mila singur acasa. cum am face majoritatea dintre noi intr-o atare situatie. in fata televizorului, cu o pizza primitoare langa el. dupa ce a discutat mai mult decat trebuia cu livratorul chinez de pizza.

el a iesit in centru la el acolo. cu un carton pe care scria free hugs. adica s-a expus unui penibil fara de margini. pentru ca multi suntem singuri, chiar cu lume in jur. dar n-am recunoaste asta nici in ruptul capului. mai bine murim. e umilinta suprema.

DSC07736

intai nu l-a bagat nimeni in seama. apoi s-a incumetat cineva. l-a imbratisat. si atunci s-a dat drumul la o intrega isterie mondiala.

care implica, si nu se mai termina de atunci incoace. milioane de oameni imbratisatori profesionisti, care racoleaza amatori. adica alti oameni necunoscuti de pe strada, dornici de putina atingere dezinteresata. si niste afectiune.

DSC07741

de cativa ani, free hugs face inconjurul lumii in continuu. pentru ca si bucurestiul a inceput sa fie pe harta din punctul asta de vedere. adica tot felul de curente si idei care circula prin lume. s-a intamplat de mai multe ori si aici.

ultima data ieri. in mai multe orase mari din tara. in acelasi timp, la aceeasi ora. am fost multi, cateva zeci. uitati-va mai jos cum se uita dl. beligan la noi, de pe tnb. sigur, ideal e sa imbratisezi oamenii care iti par ca ar avea cel mai tare nevoie de asa ceva.

DSC07730

dar o selectie personala nu ai cum sa nu faci. si cand simti repulsie. nu te duci sa imbratisezi. daca esti normal la cap. eu zic ca sunt. desi aud murmure in public.

rezultatul e ca. dupa o ora de imbratisari. te simti incredibi de puternic. un fel de mic Dumnezeu. pentru ca ai reusit sa faci o zi cetoasa si urata. mai frumoasa si mai plina pentru niste oameni.

dar ca sa fiu sincera. eu nu fac asta pentru altii. eu, cireasa egoista, fac pentru mine. sentimentul meu e incredibil de bun. ma simt fericita. si imi vine sa sar intr-un picior. taraind dupa mine galetusha plina de energie buna de la oameni multi.

am imbratisat de-am spart. fara discernamant. si ma simt grozav. voi vedeti ce vara e afara?