Orice barbat care calatoreste are un vis. Ca femeia de suflet pe care o are alaturi sau alte femei ce il insotesc sa nu faca pipi in veci.
Tinand insa cont de experienta din teren, visul oricarui barbat care calatoreste este sortit esecului. Indiferent de distanta pe care o are de parcurs, o femeie trebuie sa faca cel putin de trei ori pipi. Sigur, daca distanta este deosebit de lunga, la aceste trei pipi minime se adauga o suma nedeterminata de pipi in plus.
Barbatul intelege pana la urma asta si atunci visul lui se transforma. Acum vrea macar ca lucrurile sa se sincronizeze cumva, spre a usura soarta tuturor participantilor la calatorie. Ei bine, nu.
Din motive greu de patruns femeia sufera de lipsa de spirit de turma. Ea trebuie sa faca pipi des. Dar ea nu simte aproape niciodata nevoia sa faca pipi atunci cand vede o alta femeie pe cale sa faca acelasi lucru. Oricat ar incerca barbatul sa momeasca femeile in a face pipi in cor, acest lucru este un deziderat greu de atins.
Din proprie experienta cireasa poate sa certifice aceasta stare de fapt. Cand masina trebuie sa opreasca oricum pentru benzina sau pipi iminent al alcuiva, vezica mea este parca sigilata. Daca barbatul ma obliga sa o storc, merg ca un caine batut la baie si produc plina de frustrare cat intra intr-o pipeta.
N-as putea sa fac pipi decat cu un pistol indesat in a mea tampla. Sau daca mi s-ar explica faptul ca omenirea este in pericol iminent si doar pipiul meu ar salva situatia.
Ca un facut, nu-mi vine sa fac pipi decat la maximum 20 de minunte de ultima oprire. Adica la un interval suficient de scurt incat sa exasperez soferul. Sigur ca nu fac asta special. Este doar un fapt de biologie combinat cu unul de psihologie femeiasca. Sa ne iertati, fartati barbati/Nu veti reusi niciodata sa ne corijati/.