M-a intrebat cineva chiar vara asta. Auzi cireaso dar tu cum poti sa traiesti asa, in mediocritate.
Vad eu ca nici extraordinar de celebra nu esti. Nici fabulos nu castigi, ca as fi stiut. Ce o fi in capul tau, nu pot sa pricep. Te zbati asa, intr-o apa calaie, bag seama. Si pare ca nici nu faci mare lucru sa ajungi mai sus de-atat. Asa a mai adaugat acel om. El fiind soiul care nu-si vede deloc de treaba lui si e mereu curios de treaba altora. In special de treaba celor mediocri, dupa cum se vede treaba.
Cireasa nu s-a enervat, cum ati putea crede. Ba chiar a fost asa de generoasa incat a incercat sa-l lumineze pe atentatorul la armonia dumisale. Si in cuvinte simple, pe intelesul audientei, i-a spus ca daca el ar sti ce bine se simteste ea cu faima asta indoielnica si lipsita de stralucire, ar fi invidios. Cireasa nu apare la televizor, e drept. Dar primeste cele mai frumoase mesaje din partea celor care, mediocri ca si ea, o citesc.
Tare greu ii e ciresei sa ramana calma si sa nu se creada o zeita mai presus de pamanteni. Asa de pline de incarcatura pozitiva sunt marturisirile prin viu grai auzite de cireasa. Si atat de induiosatoare mesajele ajunse in casuta obisnuita sa gazduiasca cuvinte de lauda. Oare o fi putin lucru, domnul meu, sa i se reconfirme mereu ciresei ideea dulcinee bombonica potrivit careia e geniala. Nu crez. Ma intreb daca tu ai rezista.
Mai degraba suitul la cap e problema ciresei. Daca dupa atatea laude constante, ma trezesc intr-o dimineata ca am nevoie de 18 prosoape calde mereu la indemana, de culoarea levanticai. Si un maseuz care sa ma bucure prin apasari si frictionari. Si buchete imbielsugate de trandafiri albi, cu miros palid si fata tepi vrajmasi. Daca o sa incep sa o terorizez pe vecina de jos obligand-o sa ma pieptene dimineata, la pranz si seara, cu o perie de argint.
Daca ma apuca vedetismul si ma duc la serviciu si spun ariciule, eu nu mai am chef sa pun taguri. Asta e munca adminstrativa si nu ma creste. Deci nu e de nasul meu si nu mai fac, da? Cam asta simt ca as putea sa patesc, dupa ce primesc mailuri in care mi se spune cireaso, sunt o necunoscuta. Sun in aeroport, am cumparat o revista sa am pe avion si am dat peste materialul tau despre motociclisti. Mi s-a parut incredibil, a trebuit sa zic. Mi-ai facut ziua misto, cireso.
Paranoia ma paste, daca nu sunt putin atenta. Cireasa iti da seama ca limita e foarte subtire. Se imbata ea asa de repede cu laudele si vorbele bune venite din partea unui public asa de bun ca cel din livada, incat mereu e in pericol. Are toate datele sa se simta mai egala decat toti ceilalti. Fix ca in ferma animalelor. Toate fructele sunt mediocre. Dar cireasa e mai mediocra decat alte fructe.
Ca sa-mi pastrez cumpatul si sa nu debordez de fericire si apoi nebunie, fac exercitii in fiecare zi. In fata oglinzii, dimineata, de cum ma spal pe dinti, imi zic. Cireaso, aceasta regina a scrisului, esti doar o femeie simpla. Incearca sa nu faci nici azi caz de succesul mediocru pe care-l ai. Incearca sa te prefaci ca esti normala. Si sa nu te imbeti cu toate miresmele ce ti se ofera constant. Cireaso, ai grija sa nu ti se urce atata bucurie la cap.
