Imi dau seama ca sunt multe motive pentru care am fost o nevasta rea.
Nu e doar inginerul fara inima cel ce si-a infipt intr-un 24 iulie coltii in gatul meu. Si nu mi-a mai dat drumul timp de 7 ani magici, pana cand n-a supt pe-acolo si ultima picatura de sange. Nu.
Am fost si eu o nevasta, sa dai sa fugi. Si acum, preocupandu-ma cum sade bine unei cirese, o faptura noua, fara legatura cu fosta nevasta, de cadouri de Craciun, am realizat un aspect. Doar despre el voi vorbi, nu si despre alte lucruri care sa ma infiereze in calitatea mea de fosta sotie.
Eu ii luam cadou fostului meu sot niste lucruri incredibil de rele, de Mos Nicolae si Craciun. Nu pentru ca nu-mi pasa, cred. Chiar nu pot sa-mi inchipui acum cum ajungeam la deciziile alea. Dar cert e ca mereu faceam rau. Noroc ca mi-a trecut.
Ca sa nu vorbesc in metafore, sa ma explic nitel. Mos Niculae venea invariabil in doua variante. Prima posibilitate egal ciorapi. A doua posibilitate egal chiloti. Mda, stiu. Si unii si altii erau scumpi si de marca, pentru ca snoaba tare eram pe atunci.
Mi se parea ca aceste doua articole sunt utile si prin urmare un cadou tare potrivit. Ce om poate sa se intristeze cand primeste ceva ce trage pe el, acoperindu-si locuri destul de importante.
E drept ca nu se intrista dar parca nu-mi aduc aminte sa fi sarit in sus de bucurie.
Dar pur si simplu nu pot sa-mi inchipui de ce nu ma prezentam in ghetele lui cu portocale si ciocolata. Daca la altceva nu ma ducea mintea.
Mos Craciun, in loc sa amelioreze situatia, parca strica socoteala si mai mult. Lasand laoparte faptul ca daca mi se parea ca este un cadou prea mic, completam repede cu chiloti sau ciorapi, algerile erau stereotipe, an dupa an.
Saracul, poate ar fi bine sa ma scuz.
Putea spune dintr-o singura incercare ce salasluieste in pachetul mereu frumos colorat si cu funda. De regula doua tricouri, de la firma renumita care facea ciorapii. Ambele, orice-ar fi, cu guler stil Lacoste. Am vazut ca-i place si nu voiam sa am bataie de cap.
Pe alocuri un pulover in culori indraznete. Insotit, spre o completare care sa duca la armonie suprema, de un album cu poze si foarte multe explicatii. Ea se referea la avioane, vreun razboi anume, armament sau istorie.
Asta pentru ca sotul meu petrecea foarte mult timp pe veceu. Si aprecia, intelesesem eu, cu mintea mea de nevasta necoapta, o lectura violenta. Pentru un tranzit, pasamite, mai eficient.
Ma gandesc ca in anii nostri mai navalnici, ii luam de toate. Si i le puneam intr-un singur pachet. Pulover, un tricou cu guler Lacoste, niste chiloti, macar un ciorap si o carte sangeroasa.
Asa a facut femeia aceea, viitoare cireasa. Dar acum s-a schimbat si se caieste.
Dar eu zic ca daca a citit cu atentie cele doua pereri ciresheshti despre ciorapi si modurile lor de-a se gasi intre ei, nu se poate sa nu fi ajuns cu gandul la perechea potrivita.
