Credeti sau nu, Adrian Ciubotaru se tine batos in ceea ce ma priveste.
El nu ma suna cum s-ar cuveni, sa ma intrebe daca mi-a fost greu la job. Sau daca nu cumva poftesc un kilogram de capsuni crocant de proaspete din piata. Pana acum nu mi-a adus florile mele preferate. Desi e greu de crezut ca nu stie deja ca moooor sa-mi cufund toata fata intr-un buchet de liliac sau sa ma alint cu snopuri indecente de lalele rosii.
Daca ma gandesc bine, a si uitat cand e ziua mea. S-o fi luat cu treaba, nu zic. Stiu ca face tot felul de lucruri, nu-i vorba. Dar Adriane, mai lasa si tu cartea aia. Revino cu picioarele pe pamant, pe pamantul din livada mea. Orasul citeste dar sa stii ca si cireasa se sarbatoreste. Mrrrrr. Un la multi ani nu cred ca ti-ar fi luat prea mult.
De gatit, ce sa mai vorbesc. Odata nu incinge si el niste ulei intr-o tigaie sa-mi faca friganele dimineata. Si cartofii prajiti tot eu trebuie sa-i cojesc cu manutele astea doua. Si sa am grija sa nu se rumeneasca prea tare. Ce sa mai. Menajul meu cu Ciubotaru merge destul de cu gogalti.
Nu-mi place sa discut despre asta asa deschis. Dar e cazul sa rup tacerea. Daca este reformare, apai reformare sa fie. Am impresia ca Ciubotaru nici fidel nu prea imi este. Merge vorba ca umbla cu fofarlica si ocaua mica. Cica este vazut prin oras cu altcineva, o fata. Nici nu i-am spus mamei de cireasa.
Am zis sa-l trimit intai in tabara Heineken si apoi om mai vedea noi ce si cum. Adriane, a venit momentul sa te schimbi. Nu dragul meu, nu pentru mine. Cum as putea fi asa de egoista. Tot pentru tine fac tot ce fac. Ca sa-ti fie mai bine pe viitor.
A, si dupa ce vii de acolo, e bine sa stii doua lucruri. Culoarea mea preferata este acum roz, marimea este 38-40. Si cafeaua o beau cu lapte, intr-un pahar mare si aburind.
