Nici nu s-a pus bine de vara, abia intra ea in fiecare por. Si totusi cireasa are regrete estivale mari cat china.
Ma ispiteste amintirea teilor in floare. Ce frumos e orasul meu urat taman atunci. Cum mai miroase totul obsedant cand ploua. A castron urias cu ceai de tei pregatit acum de o mama binevoitoare. Vreau sa ma mai imbaiez inca o data in pomada asta tamaduitoare de suflet si simtire.
Mi-e dor de dude. Ocupata fiind cu treburi, le-am scapat din mana. Am fost putin intoarsa cu spatele si ele si-au facut de cap. Am ajuns inapoi cand pomii tocmai isi scuturau indaratnici ultimele fructe. Deci n-am prins mai nimic. Asa ceva nu se poate. Un an fara dude este mult mai drastic decat o biata nunta fara lautari.
Poate ca v-am pove ca am vazut prea putine filme marca tiff. 15 filme unse pe felia mea de paine cand tifful a venit cu 220 e aproape o jignire. Cer sa se organizeze inca o data festivalul. De data asta il vreau aici, in satul meu urban. Mai am nevoie de inca cel putin 70 de bucati ca sa ma simt satula cultural. Acum sunt ne.
Vreau sa vad copacii purtand verdele optimist de iunie. Am nevoie de seri cat mai lungi, caci sunt atatea de inghesuit intr-o singura seara. Trebuie sa pot lua o cina cumsecade, sa apuc sa vad un rand de prieteni. Apoi sa pot da frau indeletnicirilor romantice de prin livada cand inca e lumina roz afara.
Sa mi se dea sansa de a planta inca o serie de pui de garoafe si alte plante mici pitici si neascultatoare. Am dat chix cu primele dar nu accept un esec pe termen lung.
Am nevoie de inca un inceput de vara. cu tot trebuie in el. Zile parfumate, gusturi noi si promisiuni de viitoare arsita.
