Asta e un post complicat si mai e si scris la nervi.
Cu staruinta si incapatanarea existente in dotare, celebre de altfel, sper insa sa-mi gasesc cuvintele pentru a explica ce ma calca pe coada. Uite, s-o spunem p-a dreapta. Ciresei ii plac cartile de dezvoltare personala si este interesata de mancare sanatoasa. Asta e. Si parca se aud deja chicoteli in sala, sunt sigura.
O vreme a incercat ea sa ramana demna si calma. Chiar cand a fost supusa unui tir de vorba de saga, venite din partea celor neincrezatori in experientele benefice impartasite ale altora si totodata mari amatori de mezeluri.
Ea intelege ca, odata date pe goarna aceste doua interese intr-un loc public, devine tinta unei zeflemele fara precedent. Pe cat de multi sunt amatorii de idei bune pentru o viata misto si hrana hranitoare, inca o data pe atat este grupul oamenilor care dispretuiesc aceste doua interese si pe cei ce le cultiva.
Si daca in alte domenii dispretul poate fi retinut si ramane de multe ori prizonier in gusa celui ce dispretuieste, aici nu se poate asa. Cand vine vorba despre lecturile cu pricina (scrise de niste sarlatani) si mancare ok (propovaduita de niste ipohondri care n-au facut sex de multa vreme), toti cei care sunt impotriva se simt atacati direct. Si, pentru a se pune la adapost, ridica ei primii bata. Si trag cu ea in cap adversarilor.
Si nu pricep de ce. Adica eu una, cireasa, nu incerc sa conving pe nimeni ca ar trebui sa citeasca o carte anume. Desi am gasit una in care ti se explica cum sa depasesti starile de anxietate draceasca si sa traiesti mai seren. Una care m-a ajutat pe mine destul incat sa o tin minte, scrisa in cap cu rosu.
Si tot eu, cireasa, nu conving pe nimeni ca ar trebui sa inlocuiasca muschiul tiganesc cu un avocado. Si nici sa foloseasca ulei de palmier la gatit in locui celui de masline. Eu recunosc ca sunt de parere ca e tare bine asa dar adaug imediat ca e treaba celui ce asculta ce citeste si ce mananca. Pentru mine functioneaza lucrurile astea dar nu rad in hohote daca aud ca cineva nu l-a citit pe Dale Carnegie si nici nu mimez voma daca vad o friptura prajita in tigaie.
Si totusi oamenii care sunt de parere ca sa citeste carti de dezvoltare personala e caraghios si sa mananci atent e si mai caraghios nu se pot abtine. Devine scopul lor in viata sa ma convinga pe mine ca lecturile alese sunt pierdere de vreme si dovada ca sunt cam prostanaca. Si ca faptul ca nu cred in sprite si chipsuri si maioneza e absurd si trebuie sa fiu adusa pe calea cea dreapta.
M-am cam plictisit, eu. M-am plictisit de pogromul oamenilor care dispretuiesc cartile de dezvoltare personala si hrana cat mai sanatoasa indreptat impotriva celorlalti. Hai sa ne vedem fiecare de treaba noastra. Hai.
Eu cred ca in Ro. oamenilor le place mult sa se bage in viata sau treaba altora, o simt de fiecare data cand vin si mereu am conflicte acolo. Iti trebuie mult calm sau indiferenta
)
“Desi am gasit una in care ti se explica cum sa depasesti starile de anxietate draceasca si sa traiesti mai seren. Una care m-a ajutat pe mine destul incat sa o tin minte, scrisa in cap cu rosu”.
no bine, pai atunci zi-mi-o si mie, rogu-te!
@irina: calm nu am si nici indiferenta. ce ma fac?:)
@catalina: pai “lasa grijile si invata sa traiesti”:)
ai mare dreptate…ma enerveaza la culme cum se uita la tine de parca ai vreo boala contagioasa, daca indraznesti sa le sugerezi macar chestia cu mancarea…cred ca ori nu-i bagi in seama ori te abtii sa pomenesti ceva despre preferintele tale alimentare…
@maria: pai da, eu incerc sa nu-i bag in seama dar ei se tot uita in farfuria mea:)