Va ziceam de prietenul meu bun care a dat drumul unei jucarii noi si la fel de bune. Uite despre ce e vorba.
S-a lansat www.wetpaper.ro.
Informatii si recomandari din muzica.
Afla ce nu trebuie ratat si ce trebuie cel putin incercat.
la multi ani, mimule!
noiembrie 12th, 2009
Astazi este, cine-ar fi crezut, ziua internationala a mimului. Lucru indicat mie de a cherry. Care a stiut exact ca asa veste este absolut vitala pentru cireasa prietena.
Da, mimul e persoana aia care maimutareste in mod artistic fapte din viata reala catre un anumit public. Iar publicul care este beneficiarul manifestarii trebuie sa recunoasca usor despre ce e vorba.
Asta e o minge-n soba, pe care cineva a scris cu pix verde “la mai mare”. Asta e o vaca pe sarma care danseaza foxtrot in timp ce niste pasarele se uita la ea crucis. Asta e un pahar cu lapte care a fost incalzit de o femeie care tocmai s-a spalat pe cap.
Si pentru ca e si de datoria noastra sa-l sarbatorim cumva pe mim, m-am tot gandit cum putem participa mai bine la ziua asta ce-i este dedicata. Cum altfel, daca nu prin mima.
Primul lucru pe care-l putem mima, inca de la ore mici, este somnul. Publicul este in cazul asta universul intreg. Si el trebuie musai convins ca noi inca suntem in imparatia lui Mos Ene. Sa fim atenti, ca mimi responsabili, sa nu strangem prea tare din pleoape, precum copiii mici care vor sa te convinga ca ei dorm. Altfel suntem desconspirati si universul incepe sa ne dea tot felul de lucruri de facut.
Apoi altceva ce putem sa mimam cu succes este munca. Mergem acolo si gasim un public care abia ne-asteapta. Colegi, sefi, alte fapturi. Ei, e important ca noi sa nu muncim. Dar sa ne prefacem bine, ca asa face mimul. Deci publicul nostru trebuie sa creada ca noi rupem de treaba.
Dar alt joc dulce prin care putem celebra este sa mimam ca ascultam ce ne zic altii. Pe fata noastra trebuie sa fie intiparita o expresie de mirare. Cu ochii mariti si sprancenele ridicate. In timpul asta, noi o sa ne gandim la lanuri de grau, ovulatie, ski si cadouri de Craciun reusite pentru cei dragi.
O reduta greu de cucerit dar cu multe satisfactii pentru un mim bun este simularea bucuriei. Ca este vorba despre entuziasmul mimat de a ne intalni cu cineva, situatie in care ajuta mult daca ne aruncam bratele in laturi si scoatem icnete pozitive. Sau ca ni se face un cadou si mimam placerea de a fi primit exact ce voiam cand de fapt se intampla taman pe dos, asta nici nu mai conteaza.
Putem inchide sarbatoarea cu cel mai hulit mod (de catre unii) si cel mai sanatos mod (pentru altii) de a mima ceva. Deci, daca vrem sa aducem o oda cumsecade mimului universal, musai sa mimam ce putem si in dormitor. Un orgasm, cel putin unul simplu daca nu multiplu.
Dar atentie, sa nu uitam regula numarul unu in mina. Publicul nostru trebuie sa creada ca tocmai ni se intampla ceva veridic. In fiecare din situatiile de mai sus dar mai ales in ultima, ca stim ca exista suspiciosi pe tema asta.
decat niste regrete
noiembrie 11th, 2009
Decat regrete am si niste deziluzii.
Asta se-ntampla cand aud cu urechile-mi fine si trandafirii cata lume, soro, lume, intra incaltata si se face lejera in gramatica romana. Biata de ea, de gramatica.
Sufar cumplit cand oameni care le e draga buchea mai tare decat normal, scalambaie limba dulce ce-o vorbim. Si o silesc sa alunece in galop inspre absurd. Biata de ea, de gramatica.
Sunt convinsa ca la fineturi mai gresesc si eu. Chiar s-a gasit un domn rauvoitor, acum ceva vreme, sa ma atentioneze public, de fata cu multa lume virtuala, ca am gresit undeva. De unde am dedus, ce uimire! decat faptul ca nu sunt perfecta.
Am suferit ca un caine mic care i s-a luat osul. Mi s-a incalzit capul. Am facut de rusinea si umilinta care am simtit-o, pete pe decolteul care il purtam. Si era acum bustul meu asa de congestionat, incat nu mai conta ca e generos. Vai, ce-am facut. Biata de ea, de gramatica.
Imi place limba in general. Si romana in special. Imi vine s-o gadil, s-o fac sa rada. S-o impung cu un bat, sa vad ce are ea mai tenebros de aratat. Dar cand o mutilez cu gura mea ma simt, si poate ca si sunt, decat un mic monstru.
Da, si eu gresesc. Dar am decat doua probleme mari care nu le pot trece cu vederea. Pentru ca sunt grosolane ca un pahar de plastic care bei sampanie din el si mimezi ca mai si ciocnesti cu voie-buna. Si dureroase ca un servetel de glasspapier care sunt obligata sa-mi sterg nasul decat cu el.
Cea mai mare suferinta gramaticala I roman care om am este cand oamenii instruiti si mintosi folosesc “cartea care am citit-o”, in loc de cartea PE care am citit-o.
Si cea mai mare suferinta II roman este cand aceiasi oameni folosesc “vin decat eu” sau “mananc decat mere” sau “suntem decat noi aici” sau “am luat decat niste aspirina” sau “decat am muncit, nu m-am distrat deloc azi”. In loc de vin doar eu/mananc doar mere/suntem doar noi aici/am luat doar niste aspirina si “azi doar am muncit, nu m-am distrat deloc.
M-am si mirat ieri cand m-am apucat sa vorbesc revoltata moderat in redactie despre cat sufar de tare in privina asta. Si au trecut decat 10 minute si Gabi Macovei a lansat pe twitter o joaca expres despre asta. In care am folosit replici celebre bagand intre ele in mod aberant “decat”. Adica “Un fleac. Decat m-au ciuruit. Nu credeam ca doare-asa.” Si multe altele.
Joaca care m-am alaturat imediat la ea si m-am bucurat tare mult. A fost pansament pe rana mea supuranda. Biata de ea, de gramatica.
As mai apasa decat o data ca greselile astea care le observ nu ma dor cand sunt facute de fitecine, ci de acei oameni care staruie ca au aplecare pentru limba. Si ca mi-as dori din inima sa pot face ceva ca limba lor sa devina mai buna.
Si intre noi si ea, gramatica, sa fie decat armonie. Biata de ea, de gramatica.
o duminica buna
noiembrie 10th, 2009
Chiar nu ma omor dupa duminici. Sambetele mi se par asa, stralucitoare si magnifice. De bun augur, ca spuma laptelui pus la cafea.
Dar duminicile se comporta in economia unei saptamani cam ca lunile noiembrie sau februarie in cea a unui an. Au rol de umplutura si stau mohorate. Ele stiu ca sunt puternice si ca n-am ce sa le fac.
Demiurgul a zis va dau sambata dar luati si o duminica la pachet.
M-am tot gandit ce inseamna o duminica buna pentru cireasa din mine. Si cum in weekend tocmai am petrecut una, zic sa mi-o explic. Ca sa o inteleg mai bine. Si sa mai fac.
M-am sculat cand a vrut muschii mei. Ceva ce chiar si unei cirese din fire ce n-are lecuire i se intampla mult prea rar. Nu tu servici, nu tu sarcini duminicale anume, nu tu avion de prins. Wow.
Am ramas in pijamaua cu vaci pana la ore alarmante. Mi-am tarsait prin casa papucii, calcand pe pijama mereu prea lunga, de mutulica. Pentru ca eu sunt pitica si nu exista confectii de serie pe dimensiunea mea.
Am luat un mic dejun monstruos. Cu oua ochi moi, in care am plimbat paine cu unt si cu pateu. Si compot facut de mana proprie. Mai degraba un fel de apa de mere, ca nu avea zahar. Am sorbit cu zgomot ceai cu miere, am rontait bomboane cu martipan. Yum.
Buun. Apoi am baut 400 de grame de cafeluta buna la ibric. M-am uitat la VH-1, am aerisit. Cum am deschis geamul, cum a navalit musafir pe fereastra un aer cald si umed de toamna in toata regula.
Frunze galbene stateau lipite pe alocuri. Nimeni pe strada. Perfect. Eu priveam din al meu turn.
Am cumparat flori, am mers la o matusa. Ca premiu pentru florile roz si nitele prune plus ceva struguri si doar cateva mere, am primit o farfurie cu ciorba de caras proaspat. Schimb bun, zic eu.
Am palavragit ce-am palavragit, apoi am mers cu mama de cireasa si am jucat la loto. Si m-am indreptat cu ea cu tot, plina de gratie, spre o zona mare de shopping din oras. Desi nu imi sta deloc in fire, azi aveam de cumparat cate ceva.
Acolo am probat caciuli fabuloase. N-am putut sa-mi cumpar niciuna pentru ca in sfarsit am invatat acum, mare. Ca barbatii detesta lucrurile pe care aleg sa mi le pun eu in cap. Li se par ridicole si absurde. Si cum mie mi-s dragi barbatii, uite cum izbucneste conflictul de interese. Tadaa.
Totusi de una dintre caciuli imi pare maximum de rau. Era complet dementa. Si ma multumea pana in fiecare coltisor de sambure. Ma rog, am lasat-o pe raft. Imi plac mai mult barbatii decat caciulile. O alegere grea, dar fireasca.
Am bantuit prin magazine. Am ras. Ne-am maimutarit in oglinzi. Am luat un cadou important de Craciun. Apoi inca unul. Si am gasit si cadoul perfect pentru sora lamaie. Cati iepuri, doar un foc.
Am plecat apoi spre oras. M-am oprit la Carturesti sa beau un ceai cu a cherry. La el au mers si cateva prajiturele. Muzica era in surdina si era de Craciun. A fost bine.
Am ajuns acasa devreme. M-am introdus iar in pijamaua cu vaci. Am scris putin, adica randurile astea. Am motait pe un film cu lei care mananca zebre. Erau si ceva suricate.
Apoi am incalecat pe-o sa si m-am culcat asa, cat sunt de lunga.
A fost bine. Sa mai fie.
cand hartia nu e albastra, ci doar uda
noiembrie 10th, 2009
Un prieten bun de tot face un proiect nou. Si el bun de tot. (Cred eu. Si cand cred eu, sa te tii). Shhhhh.
Noua lui jucarie incepe vineri 13. Rrrr. Sa cante muzica.
