cireasa si loteria

martie 21st, 2011

Stiam exact ce am de facut cu gramada asta mare de banet care se stransese purcoi. Vedeam chiar si cum o luam cu o cisterna si o aduceam in livada, unde o imparteam echitabil intre mine, mine si mine.

In primul rand aveam pregatite niste sume decente si fixe pentru niste  prieteni de prin viata mea. Dupa modelul uite, ia si tu ceva frumos la nevasta, aveam de impartit vreo 20 de plicuri. Uite, 20.o00 de euro erau pregatiti numai pentru colega mea Livia.

O alta gramajoara substantiala era alocata pentru mama de cireasa. Stiu eu ca ea are nevoie sa targuiasca permanent cate ceva. S-ar fi bucurat. Are zilnic o lista de cumparaturi mai generoasa chiar decat a lui Mos Craciun insusi. Si totusi niciun ren la dispozitie. Asta ar fi fost prima mea miscare, sa-i fac rost.

Si dupa ce as fi rezolvat urgentele astea, m-as fi cufundat cu tot cu crestet intr-o piscina de fresh de portocale. Parca niciodata nu ma lasa inima sa-mi iau destul. Mi se pare ca, daca ies in oras si cer o galetusa, sunt pe cale sa comit o aroganta.

Apoi as fi aranjat repede, din condei, sa mananc de acum inainte cele mai fine si grozave si neingrasatoare mancaruri de pe fata pamantului. De trei ori pe zi in fiecare zi. M-as fi tavalit in icre rosii. As fi lins zilnic miere fina. M-as fi uns cu ulei presat la cald de picioarele fecioarelor din cine stie ce sat toscanez.

Apoi brutari celebri s-ar fi prezentat la usa mea cu cele mai smechere inventii. As comanda ca unele paini sa aiba doar coaja si alte doar miez pufos. Zero e-uri.

Apoi o casa la mare, pe o coasta. Apoi o casa la munte, pe niste munti falnici. |Unii crosetati cu dantela de zapada, ca poti schia pe ei si vara. Apoi o herghelie de cai zdraveni si premiati, de stirpe nobila. De restul banilor m-as fi lacomit si as fi achizitionat probabil bilete de avion, cazari si obiective turistice zeci si sute si poate chiar mii.

Dar n-a fost sa fie. Adio freshuri. Buna dimineata apa chioara.

vreau sa fiu boieroaica

ianuarie 7th, 2011

Este un gand mai vechi care acum imi explodeaza din nou, cu furie, in fata. Vreau sa fiu boieroaica.

Vreau sa am un conac undeva in tara asta mare, intr-o zona de dealuri molcome. Conacul va fi mic dar eficient intretinut. Exista speranta de a ajunge sustenabil lui insusi. Nu stie cireasa exact cum se faca asa grozavie dar se intereseaza.

Vreau sa ies dimineata in neglije si sa dau de mancare pasarilor, de buna ce sunt. Conacul este inconjurat de un domeniu lataret. Are pe el pomi fructiferi, in special pruni mov si ciresi parguiti si meri rosii. Am si o miniherghelie de cai. De fapt poate sa fie si un singur cal. Animalul meu iubit, care primeste zahar si morcovi la discretie si ma poarta ca vantul prin padurile de pe dealurile cu pricina.

Ma leg sa ajut satenii din apropierea conacului. Sa ajut cat oi putea eu saracii, sa indemn copiii la educatie. Promit sa-mi culeg singura livada, fara sa asupresc pe nimeni. Chem the squad si in cateva zile o dam gata. O sa fac un gem de prune sora cu fabulosul. O sa mi se duca vestea peste 7 mari si 7 tari de ce mai boieroaica iscusita sunt.

Promit sa nu am accese de lacomie. Accept sa fiu o boieroaica stransa la punga. Sa-mi socotesc veniturile si sa nu fiu o desfranata financiar. Niste bani pentru unt si paine, alti bani pentru o caldura placuta in casa. Nici nu stiu sigur daca o sa iau un grajdar. Prefer sa tesal si sa spal singura calul preferat. Asta inseamna o comuniune reusita animal-cireasa.

Poate doar cand vine vorba de vacante sa ma pierd putin cu firea. Ii trebuie boieroaicei de cireasa multe distante parcurse si departari scrutate fara mila. Dar ce inseamna asta pe langa toata cumpatarea de care o sa dau in restul timpului dovada. O sa deschid in cinematograf mic in sat. Mic dar cu popcorn si scaune confortabile pentru satenii secerati de pofta filmelor.

Dar job descriptionul de boieroaica presupune un fapt care ma incanta. Ea nu trebuie sa munceasca neaparat, caci are un venit care vine de undeva. Nu stim de unde dar asa merg lucrurile. O boieroaica, adica cireasa, care va proceda la aceasta activitate, munca, doar pentru ca stie ca asa e bine si frumos.

Vreau sa fiu boieroaica incepand de maine. Ba nu, poimaine, ca maine am treaba multa.

zi de parada, prajituri si fanfaronada

noiembrie 30th, 2010

Se trezeste cireasa inca de cu dimineata, care e deja instalata in al ei cap. Se trezeste cireasa pentru a apuca sa vada parada militara a Romaniei.

Inca nu m-am plictisit de vanatorii de munte cu ale lor palariute fistichii. Inca nu mi se pare de domeniul banalului sa vad cum lipaie scafandrii pe caldaramul celei mai bune parti din oras. Ca sa nu mai amintesc de genistii periculosi si marinarii albi ca laptele de capra cu toata grasimea inclusa. Pe toti astia si oricare or mai fi maine la defilare, abia astept sa-i vad.

O sa ma postez la Arcul de Triumf si o sa astept. O sa-mi lungesc gatul in compensarea piticimii ce ma caracterizeaza si o sa astept. Daca o sa vad rau de unde stau, o sa rog un domn patriot si prietenos sa ma ia pe umeri. Haide domnule, parca te mai uiti. De dragul privelistii a ce are patria mai bun din punct de vedere masculin si militar, merita sa facem impreuna o formatie de tip circ. Sigur o sa inteleaga.

Azi este ziua tarii mele, asa ca astept sa ma trateze cu prajituri si voie buna. Intai o sa caut amandine si bomboane fondante si pricomigdale de la Capsa prinse cu fundite de copaceii pe langa care trec. Poate s-a gandit sa ma serveasca. Daca insa nu gasesc, o sa-mi incropesc singura ceva. Cu manutele astea doua. O sa atrag in viata mea cat mai multe bunatati, ca la o aniversare adevarata.

Si toata ziulica o sa huzuresc. Nu o sa ma ating de net si pix si net si pix nici cat negru sub unghie. Ziua Romaniei este si ziua mea si prin nemunca va fi ea sarbatorita. Abia daca o sa rasfoiesc repede ofertele de ski austriac care se imbulzesc in casuta mea de scrisori. O sa trandavesc prin oras, la o cafea fara lapte. Apoi probabil ca voi inghiti ceva placut, alaturi de prietenii pe care ii gasesc lenevind ca si mine.

O sa ma plimb pe strazi cu pieptul scos inainte, cu mandrie, ca un soldat in civil, aflat in permisie de-o zi. Si ce zi. Ziua Romaniei. O sa aplic pas de parada, cu picioarele prea sus si cu mainile taind aerul regulamentar, pe langa talie. O sa spun tuturor trecatorilor grabiti si zgribuliti la multi ani. O sa fac fanfaronada de asa sarbatoare si o sa mai ciugulesc o prajitura.

Azi e ziua noastra si ne-o meritam cu varf si indesat. Sa ridicam paharul pentru noi si pentru ea, tara. Si sa facem tot ce putem noi mai bine.

Poza este luata de aici.

cireasa si bonurile de masa

iunie 17th, 2010

Prietenul meu imaginar, I., s-a prins ce ma intarata, atunci cand vine vorba de bunuri si foloase. A gasit lucrul ala care ma face sa-mi sticleasca ochii de pofta, cand mi-e fluturat pe sub nas cu iscusinta.

Pur si simplu am nevoie de bonuri de masa. Nu, nu-mi ajung banii, oricat de multi. Bonurile de masa sunt ceva special, un fel de tichet catre un rasfat. La care huzur de multe ori renunt, pentru ca incerc sa fiu rezonabila la cumparaturi. Ei bine, bonurile de masa inseamna pentru cireasa icre de manciuria si somon marinat.

Bonurile inseamna modalitatea cea mai buna de a alege cele mai grosolan de fine si pervers de extravagante chifle. Bonurile inseamna ulei de masline paravirgin. Care probabil ca a fost obtinut prin presarea maslinelor coapte de catre picioarele fecioarelor necoapte inca, din regiunea respectiva. Altfel nu vad de ce ar costa atat.

Bonurile inseamna libertate pe varza. O abatere de la cosul zilnic altfel destul de strict, ca doar e criza. Uita cireasa de oua, lapte, paine, fructe, pastai congelate si apa minerala. Arunca cireasa in cos cantand de bucuria consumului dement branza de capra, untul cel mai unt, cafea de fite si fructe exotice, cu nume de vuvuzela.

Si pentru ca nu am putut sa-mi disimulez entuziasmul prima data cand le-am vazut la I., acum ma confrunt cu o situatie. Imi daruieste cate unul, in momente speciale. Cand sunt buna, cred eu, mai ales. Dar si cand sunt trista. Sau in dimineti in care nu vreau sa ma scol. Sau pur si simplu, asa.

Se intampla prea rar, cred eu. Dar asta e, nu am controlul asupra situatiei. Si bine ca se intampla. Am primit odata si dupa o imprietenire carnala totala un asemenea bon. Asta m-a bucurat. Ideea ca pe langa sau de fapt pentru actul in sine pot capata si un borcanas de capere mi-a dat o logica noua in viata.

Poate ca este, m-am gandit eu, si o reminiscenta de tip nostalgic. Pe parcursul celor 11 de corporatie am capatat multe bonuri de masa. Si mi-a ramas gustul ala, atat de prielnic, pe care-l am cand tin teancul in mana, pe langa bani.

Asa ca acum imi masor cuvintele mai bine. I-as mai spune lui I. ce cred eu despre asta si cealalta. Dar cand imi apare o bula in cap cu imaginea lui tinand bonul, cuvintele neprietene mi se topesc in gat. In locul lor, pun un zambet.

Mai e ceva. Niciodata nu cheltui cate unul, asa cum primesc. Ci strang mai multe, ca sa fie desfraul mai maret. Ce sentiment inaltator, va spun. Banii raman in buzunar si eu indes in gura tot felul de lucruri interzise.
Traiasca bonurile de masa si traiasca patronul lor, I.

o duminica buna

noiembrie 10th, 2009

perfect

Chiar nu ma omor dupa duminici. Sambetele mi se par asa, stralucitoare si magnifice. De bun augur, ca spuma laptelui pus la cafea.

Dar duminicile se comporta in economia unei saptamani cam ca lunile noiembrie sau februarie in cea a unui an. Au rol de umplutura si stau mohorate. Ele stiu ca sunt puternice si ca n-am ce sa le fac.

Demiurgul a zis va dau sambata dar luati si o duminica la pachet.

M-am tot gandit ce inseamna o duminica buna pentru cireasa din mine. Si cum in weekend tocmai am petrecut una, zic sa mi-o explic. Ca sa o inteleg mai bine. Si sa mai fac.

M-am sculat cand a vrut muschii mei. Ceva ce chiar si unei cirese din fire ce n-are lecuire i se intampla mult prea rar. Nu tu servici, nu tu sarcini duminicale anume, nu tu avion de prins. Wow.

Am ramas in pijamaua cu vaci pana la ore alarmante. Mi-am tarsait prin casa papucii, calcand pe pijama mereu prea lunga, de mutulica. Pentru ca eu sunt pitica si nu exista confectii de serie pe dimensiunea mea.

Am luat un mic dejun monstruos. Cu oua ochi moi, in care am plimbat paine cu unt si cu pateu. Si compot facut de mana proprie. Mai degraba un fel de apa de mere, ca nu avea zahar. Am sorbit cu zgomot ceai cu miere, am rontait bomboane cu martipan. Yum.

Buun. Apoi am baut 400 de grame de cafeluta buna la ibric. M-am uitat la VH-1, am aerisit. Cum am deschis geamul, cum a navalit musafir pe fereastra un aer cald si umed de toamna in toata regula.

Frunze galbene stateau lipite pe alocuri. Nimeni pe strada. Perfect. Eu priveam din al meu turn.

Am cumparat flori, am mers la o matusa. Ca premiu pentru florile roz si nitele prune plus ceva struguri si doar cateva mere, am primit o farfurie cu ciorba de caras proaspat. Schimb bun, zic eu.

Am palavragit ce-am palavragit, apoi am mers cu mama de cireasa si am jucat la loto. Si m-am indreptat cu ea cu tot, plina de gratie, spre o zona mare de shopping din oras. Desi nu imi sta deloc in fire, azi aveam de cumparat cate ceva.

Acolo am probat caciuli fabuloase. N-am putut sa-mi cumpar niciuna pentru ca in sfarsit am invatat acum, mare. Ca barbatii detesta lucrurile pe care aleg sa mi le pun eu in cap. Li se par ridicole si absurde. Si cum mie mi-s dragi barbatii, uite cum izbucneste conflictul de interese. Tadaa.

Totusi de una dintre caciuli imi pare maximum de rau. Era complet dementa. Si ma multumea pana in fiecare coltisor de sambure. Ma rog, am lasat-o pe raft. Imi plac mai mult barbatii decat caciulile. O alegere grea, dar fireasca.

Am bantuit prin magazine. Am ras. Ne-am maimutarit in oglinzi. Am luat un cadou important de Craciun. Apoi inca unul. Si am gasit si cadoul perfect pentru sora lamaie. Cati iepuri, doar un foc.

Am plecat apoi spre oras. M-am oprit la Carturesti sa beau un ceai cu a cherry. La el au mers si cateva prajiturele. Muzica era in surdina si era de Craciun. A fost bine.

Am ajuns acasa devreme. M-am introdus iar in pijamaua cu vaci. Am scris putin, adica randurile astea. Am motait pe un film cu lei care mananca zebre. Erau si ceva suricate.

Apoi am incalecat pe-o sa si m-am culcat asa, cat sunt de lunga.

A fost bine. Sa mai fie.