cireasa si bestialitatea sau nu

mai 10th, 2009

beastia

Cireasa se tot lauda cu un minimegafon montat frontal, in loc de a ei minigura. Oricui se opreste langa ea prostit. Si sta nitel sa o asculte. Dupa cum urmeaza.

Zice ca are in gestiune pielita subtire. Ca detine sfarcuri intarite din te miri ce. Ca cica are samburele mic si rosu pe post de centrul universului. Lucruri care denota clar o fire simtitoare. Si cu nevoie grabnica de protectie de catre om cumsecade.

Cand se refera la sexul tare. Vezi bine, preferatul ei pe plan teluric dar si oniric. Mai zice ea ca-i plac inginerii care au devenit rockeri. Apoi barbatii cu nasul coroiat si cheliosii.

La rand urmeaza barbatii cu par prin locuri de unde lumea a inceput sa izgoneasca pe personajul PAR. Se da in vanturi dupa barbatii care o fac sa chicoteasca des. Cei care sunt nascuti in 1974 si sunt bine incaltati, in pantofi moi, de piele intoarsa. Si cam atat.

Pai si atunci de unde pana unde. Crede lumea intreaga. Si mai ales o parte dintre colegii de livada vietii care este. Deci fapturi apropiate. Ca ciresei ii trebuie langa ea o bestie care sa o struneasca. Si sa o puna ferm cu botul pe codita?

Cand imi place un nemernic. Nu se mira nimeni. Nici chiar mama de cireasa. Stie cineva unde-i cireasa? Uite-o colo, sta sa ii bea domnul ala sange cu paiul direct din aorta. A, ok. Credeam ca ii se intamplase ceva. Deci e sub control.

Cum insa imi place un inginer familist. Sau pur si simplu, sa zicem, un fizician. Primesc atentionari din public. Si vad sprancenele cum se impreuna a mirare profunda.

Cireasa, ce-i cu tine. Ti-e rau? De ce, stimati ascultatori? Pai cireaso, vad iti place cutarica. Care, scuza-ma, pare un om asa de linistit. Asa, si? Pai noi suntem convinsi 100%. Ca tie iti trebuie un minotaur. Care sa-ti puna capastru.

Sa puna capastru dupa ce initial. Ti-a pus un picior pe gat. De abia mai poti sufla. Te-a calcat cu masina dar nu incat sa te anuleze. A incercat sa te invete sa-ti tii cat mai mult respiratia. Cufundandu-ti al tau capsor, cu forta, in cada plina.

Dupa ce a slobozit pe urmele tale haite de caini nemancati. Te-a parasit in jungla printre canibali care n-au luat inca micul dejun. Si te-a invatat sa racai la usa de la bucatarie, spasita. Cand ti-e foame. Pentru a capata un dumicat, doi, nemuieti.

De ce, de ce ma banuiti toti. Ca nu pot sa apreciez si sa fiu multamita si sa ma simtesc indestulata. Langa oameni normali. Si de ce, de ce credeti toti ca eu trebuie sa mananc jeratic. Atunci cand vine vorba de barbati care mi-s dragi.

Ce anume din trasaturile mele vi se pare. Ca nu ar putea coabita cu un trai lipsit de drame si sange pe pereti. Si de ce credeti ca eu nu as putea obtine fericire pasnica, bovina, tipic taurina. Langa un om care e calm si nu imi cresteaza pielea cu lama.

Pentru mine e asa de evident. Ca apele vii si vesnic curgatoare. Cum e si cireasa. Se simt bine numai langa pietre peste care sa curga. Si pritre care sa se strecoare, sprintare. Si nu langa alte ape vii, care curg asisderea.

De ce credeti voi ca mie imi trebuie musai langa mine un nemernic. Asta ma intreb.

cireasa si maturitatea rodnica

mai 9th, 2009

sosete

Trebuie neaparat sa-mi pun sosete de bumbac.

Asta trebuie sa fac, inainte de orice. Sa-mi gasesc cele mai comode sosete de bumbac pe care le am prin livada. Si sa le trag pe picioarele mici de cireasa.

Este firul rosu conducator ce imi trece in mod obsedant. Prin samburele de cireasa sculata impotriva firii. E abia 6 fara un sfert, cand toate fructele dorm. Si eu plec in dimineata asta la Istanbul, pe inima goala.

Ma bag apoi pana la brau in dulap. Sunt in cautarea perfectiunii, in cutia cu sosete. Scap inauntru si inot pe spate, cu miscari largi. Pritre tesaturi roz bombon si galben serbet de lamaie.

Dau peste sosete cu roi de stelute. Sosete cu ghirlande de flori. Sosete care parca nici nu sunt sosete, ci hainute de fluture lipite impreuna. Le dau deoparte cu aripioara de cireasa-pestisor.

Inot bras si ma zbengui, iscand stropi de licra in jur. Si in sfarsit la vad. Albe, stralucitoare, pufoase ca insusi cocolino. Stiti, luptatorul impotriva materialelor tari.

Vezi doamne, ratiunea din spatele sosetelor. Fiind ca daca tot conduc 11 ore, macar sa am picioarele bucuroase. Cu degete culcate confortabil pe pernuta de bumbac moale si pufos.

Analizand toate astea. Mi-am dat apoi seama. Asta este un gand izvorat dintr-o maturitate recenta. Abia ajunsa, ea insasi, la maturitate. Cireasa nu s-a gandit in viata ei in felul asta. E prima data.

Am crezut ca e ceva trecator. Dar nu. Plecand de la Istanbul spre Bucuresti, am avut acelasi gand. Sa pun neaparat sosete de bumbac. Generatoare de multumire neconditionata pentru picioare.

Si gandul asta a mai fost insotit de inca unul, din categorie geamana. Sa-mi scot sutienul. Am in fata 11 ore de covrig, o vama turca, una bulgara, una romana. Fara sutien pot infrunta mult mai bine toate astea. Deci zbrrrr cu el, in valiza.

Uimita de asa ratiune, noua pentru cireasa. Ea si-a dat seama. Ca in sfarsit universul incepe sa capete sens pentru ea. Ca lucrurile se leaga intre ele intr-un sistem ordonat.

Si ca probabil urmeaza sa-si ia umbrela chiar daca afara e soare. Ca nu se stie. Sa ia un fular de lana de pus in jurul soldurilor. Preventiv pentru curentul care nu a deranjat-o niciodata.

In viitor se pregateste sa-si ia periuta de dinti oricum. Ca poate doar-doar o ramane peste noapte. Si trebuie sa aplice un periaj corect, chiar si in delegatie. Niciodata nu poti fi prea prevazator.

Gata cu cireasa aleatorie. Va previn ca acum sunt de-o intelepciune sora cu senectutea. Sunt cireasa care emana maturitate rodnica prin toti porii.

cireasa si placinta primordiala

mai 7th, 2009

cooking

A venit vremea. S-a cutremurat pamantul. S-a incretit cerul. Marea a luat o nuanta de violet. Lume, lume! Cireasa a facut prima ei placinta.

Ca un facut, acest miracol n-a fost zamislit intr-o bucatarie neaosa. Ci la indemnul si sub atenta supraveghere a lui Nihal. Prietena ce isi are salas dimpreuna cu ceilalti 12 milioane de localnici. In Istanbul, acest oras cat China.

Am luat o pensulica, am inmuiat-o in ulei. Apoi am pictat cu ea fundul tavii. Pana am facut-o sa straluce oglinda. Am luat apoi o foaie lunga cat o zi de post. Am presarat pe dansa patrunjel si branza produsa de oi turce.

Am invelit ca un cocon. Am masat branza prin invelisul de coca. Sa o determin cu vorba buna. Sa se raspandeasca in cele 4 vanturi, egal prin tava. O buna gospodina stie ca nu e bine. Sa avem filoane de umplutura undeva. Si uscaciune altundeva.

Intr-un castronel galben. Am amestecat galbenusul unui ou. Imprietenit frate de cruce inainte cu 3 linguri de iaurt rezultat din vaci turce. Am inmuiat pensulica. Am intins maglavaisul pe toata magnitudinea placintei. Muah.

Am bagat la cuptior. Nihal m-a lasat strajer si a purces la un dus. Rugandu-ma sa o scot cand se face rosietica. Si cand fac asta, sa apas o claputa turca. Sa fim siguri ca masinaria s-o fost oprit. Zis si facut. Las’ pe cireasa.

Au trecut doar 12 minute. Si cuptiorul a inceput sa raspandeasca miroase. Ce ar fi determinat un bun crestin sa treaca degraba la scientologie. Doar cu promisiunea ca primeste o bucata suficienta din placinta asta.

Sigur ca mi-a plesnit, de atata mandrie. Inima cu un pleosc puternic in pieptul mic dar totusi mare, de cireasa. Am tropait cu emotie pe langa cuptior pana am vazut crusta. Am inteles ca acum e acum.

Am apasat claputa. Am scos placinta. Am bagat-o apoi la loc, din greseala un etaj mai sus. Si am lasat, mandra de asa intamplare, totul cum era, usa deschisa. M-am refugiat mandra sa-mi pictez unghiile in sufragerie.

Primele pacanituri nu m-au descurajat chiar tare. Cand insa ele s-au intetit. Si din bucataria turca a inceput sa se iveasca fum negru. Ca si cum intreg Leventul era in flacari. Am lasat unghiile si m-am inturnat in bucatarie, pentru consultari.

Cuptiorul, desi cu usa deschisa, ardea de zor placinta mea primordiala. Vazand asa, am tarait-o pe Nihal cu forta din baie, de par. Desi ea se impotrivea, va dati seama. Si am pus-o sa ma salveze.

Ceva era gresit. Placinta aureus se schimbase la fata. Era neagra de furie si in cerul gurii. Si umflata pe alocuri de atata indignare. Mirosul emanat de ea si lacasul in care dormise, cuptiorul. Era unul rau prevestitor.

Nihal si-a pus mainile turce in capul turc si a inceput sa se aoleasca in turceste. Apoi, cu umerii cazuti. Si cu dezamagirea adanc intiparita pe fata turca. A plecat sa-si continue ritualul de frumusete turca.

M-am apucat, cireasa ce nu poate accepta un esec. Sa o pigulesc scama cu scama. Pana cand din pacura am facut-o maro deschis. Ce daca a ramas in pielea goala, cu branza si patrunjelul la vedere.

Am mancat demonstrativ 6 bucati. Si Nihal a mancat si ea. Buna placinta! Buna cireasa! De cuptiorul cu pricina ma tem acum. Caci nu am inteles ce am facut gresit.

Si sigur, am ars prima mea placinta. Dar sunt multumita de ceva. Ca sunt cireasa-femeie pana in varful unghiilor. Daca am putut sa uit de placinta. Doar ca sa fiu sigura ca am o manichiura impecabila, rosie-sange. Pe taram turc.

Si Bosforul picotea. Si vara venea. Si cireasa exulta.

am luat o gura de aer

mai 6th, 2009

capsuni copy

M-a inghitit Istanbulul cu fulgi cu tot. Tamam. Dar ce mi-a mai placut si mie.

capsuni

aprozar

inghe

Nu pot sa zic ca m-am impotrivit temeinic. Mai degraba m-am lasat moale in bratele lui. Soptind sagalnic. Ia-ma-ma si du-ma-ma. Sunt a ta. Fii capitanul meu.

Am fortat intrarea in oras in timp ce curgea de zor apa din cer. Alah decisese sa incerce abilitatile soferistice ale ciresei tocmai in felul asta.

Ia cireasa, zise Alah. Ia sa vad cum tii mata de volan cand e intunericime si turcii te-nconjor. Si din autostrada se fac 465 de iesiri ce poarta aproape acelasi nume imbarligat.

intaltime

nihal

pasare

Mi-am scos de cateva ori pioletii si franghiile de catarat din geanta roz. Si m-am pus sa urc pieptis-grapis strazile inclinate periculos din Levent.

In cartierul asta locuieste nihal, zeita istanbulului si prietena mea. Denumit de turci si Manhattan. M-am inghesuit buza-n buza cu cea mai inalta cladire din oras, cam uratica.

Incercand sa cumpar o biata rochie turqoise. Am fost prinsa intr-un iures asemanator celui creat intr-o masina de spalat la programul stoarcere. Iures format din sustinatorii echipei Besiktas, beti turta.

kebab

lale

Norocul meu ca eram imbracata in alb cu negru. Culorile vulturului negru, pet-ul echipei. Asa ca am putut manca fara probleme umar la umar cu dumnealor. Intestine de miel tocate si amestecate cu rosii, ceapa si curry. Totul invelit in juma de paine pufoasa.

suporteri

Mai erau, vezi bine, 6 ore pana la meciul cu Fenerbahce. Cine o fi castigat?

Am privit, cireasa coplesita de preaplinul Bosforului. Cand stelele, cand mutra turcului aprig care imi aducea cafea din cand in cand. Am cantat cantec de sirena. Muscand cu nesat din rahatul cu nuci.

pesti

Mi-am dorit sa fiu cireasa-paznic pe stramtoare. Sa fac rapoarte cu cine vine si cine pleaca. Contra unei camarute cu vedere la apa. Si a unei diurne continand 24 de paharele cu ceai negru. Plus niste frigarui cu bulgush.

vitrina

Am facut o gura cat o sura sa pot inghiti adana si urfa kebab in taksim. Cand mi s-au infatisat ele in abandon. Pe un pat de patrunjel si ceapa. Si o lipie imbibata cu sos de carne sfarainda.

Am pasit demna pe urmele lui Orhan Pamuk, in districtul Nisantasi. Am vazut cum traiesc bogatii. Traiesc si ei tot cu vedere la Bosfor. Bosforul bate filmul. Si bate saua sa priceapa cireasa. Vino, cireasa, te astept…Ce te tine?

tramvai

M-am uitat cu atentie in ochii pestilor abia trecuti in nefiinta. Din pietele de peste proaspat. Oferit cu mare pompa de turci cu musteti din povesti. Am mangaiat rodii.

Am fumat narghilele fara numar, pe inserat, in Tophane. Trantita pe spate, sub un sal mov. Sorbind ganditoare din ceaiurile de mar aduse de turci ce citesc dorintele cireselor. Ciugulind alene dintr-un strugure. Schimband vorbe de duh cu turcoaica.

turcime

I-am facut ochi dulci turcului capitan de vapor. Care ne-a condus vitejeste pana in mijlocul Bosforului. La Leander Tower. Ca sa pot vedea Europa de vizavi de ea. Arata bine, sa stiti.

Am fost fericita. Am obosit placut. Am urcat dealuri abrupte. Am coborat in vai adanci. Am ras cand mi-au sarit pe fata stropi cu apa sarata. M-am lasat ciufulita de vantul Marmarauai.

tram

Si am facut legamant la notar. Sa ma intorc degraba la orasul meu. Care pune prin panerele din vitrine. Cirese ca nestemate pretioase, din care curge zeama sangerie.

Am luat o gura de aer. Sa-mi ajunga pana in octombrie. Dar planific deja. Stiti voi ce. Si intre timp imi tin respiratia.

cireasa

anunt pentru fete si femei care vor sa apara in public purtand ceva pe cap si sa se vada cu cireasa

mai 6th, 2009

CIREASA

Anunt cvasi-important pentru persoane cvasi-interesate.

Cireasa o sa fie vineri, ora 9 seara, in bd Dacia 153-156. Acolo este o cafenea numita Plach. Ea recunoaste ca n-a mai sorbit nicio cafea acolo pana acum. Deci in timp ce bea o sa tina o piatra-n gura.

Dar motivul pentru care descinde la fata locului. (Desi ii plac atat barbatii, se stie). Este o Girls Night Out. Deci nu, din pacate nu este pentru si codo. Of, si mie imi pare rau.

Evenimentul nu are niciun scop ascuns. De fapt nici macar nu are vreun scop. Ci doar sa ne mai cunoastem si sa ne mai intalnim si noi, gainile. Care ne-om strange.

Seara are un patronaj placut: rfb.ro si hotcity.ro. Cel din urma fiind acelasi loc despre care am mai vorbit. Si care ii da de mancare ciresei pofticioase.

Cireasa merge oricum acolo, ca are chef. Isi va pune ea si palaria cu cirese. Asta pentru ca avem si un dress code. Musai ceva pe cap.

Daca venim, eu zic sa incercam sa fie cat mai misto. Pentru ca primim si premiu pentru cea mai tare aparitie. Un accesoriu de par de la Josephine.

Eu nu cred ca primesc, ca sunt dintre organizatori. Iar of. Chiar nu se poate face o exceptie? O sa arat sigur minunat. O sa va sparg, o sa ramaneti traznite. Ok, incerc sa ma linistesc.

Dar sa revin. Cum mi-ar face placere sa ma intalnesc cu ceva doamne si domnite ce intra pe aici. Si cum pretextul exista. Si avem si un loc. Daca vreti sa fiti fata in fata cu o cireasa ce traieste in orasul fierbinte. Acum e unul dintre momente.

Pentru ca locurile sunt limitate. Ziceti aici daca vreti sa veniti. Gagicile au 50% off pentru orice bautura. Si cica o sa fie un domn care ne pune muzica. Mie mi-e destul.

A! Inca ceva. Pentru ca trebuie sa fac beauty sleep si poate si sex. Probabil ca nu voi sta tarziu.