cireasa si camera secretelor

februarie 19th, 2010

Exista un cartier in Bucuresti ce inca mai are case vechi. Aici exista un loc unde cireasa a batut la usa medicinei si a si fost primita.

Si-a luat cireasa o bocceluta si a patruns in acest nou templu de sanatate spre a se intalni cu Brunetul. Un nou doctor specialist in vezici, care s-a inhamat la ingrata sarcina de a lamuri treburile in acest departament al ei. El nu zambeste asa frumos precum cavalerul din valea rinichilor. Dar spera cireasa ca vezicilor le stie clenciul.

El are datoria de a intra in forta in locuinta omului care locuieste in vezica, fara avertisment prealabil. Si de a-l face sa iasa de acolo cu familia lui si tot ce a agonisit. El nu trebuie sub nicio forma sa se induioseze de rugamintile si lacrimile de crocodil ale omuletului. Si trebuie sa-l scoata de par de-acolo, odata pentru totdeauna.

Si asa s-a instalat cireasa in valea vezicii rasare, de unde transmite in direct stiri si bezele spre exterior. De obicei, cireasa sta aici trantita pe un pat verde (fapt adevarat) si citeste sau scrie. Adica fix activitatile ei vulgare din livada, intr-o zi normala.

Cireasa observa ca, la rastimpuri, cate unul dintre colegii ei de camera pleaca undeva. Petrece niste timp in vilegiatura si revine cu o fata mai posaca. Curioasa din fire, cireasa a scotocit imprejurimile si a aflat ca nu la baie se duc ei. Ci intr-o camera cu infatisare cu nimic speciala. Si totusi o camera unde se petrec lucruri cel putin ciudate.

Credea ca ea va fi scutita de interviurile private sau orice altceva se mai intampla indaratul usilor cu tronc inchise. Dar spre sfarsitul zilei, este chemata la camera secretelor. O data si apoi inca o data, cu un tampon de timp intre cele doua intrevederi, ca sa-si poata reveni.

Intelege acum cireasa de ce colegii de camera vin de acolo macar un pic posomorati. Si nu poate sa dea in vileag nici dansa exact ce se petrece dupa acest paravan deghizat intr-un nume obisnuit. Camera pansamente speciale. Atat poate dumneaei sa spuna. Ca nu, nu este vorba despre pansamente. Dar da, ce se petrece acolo e special.

Dupa incursiunea in camera secretelor, cireasa se poate lauda ca se cunoaste intim de tot cu cel putin doua asistente. O fantasma sexuala a multora, intrucat asistenta porno este unul dintre cele mai agreate fetisuri-cliseu in viata noastra sexuala comuna a tuturor.

Si totusi cireasa nu se poate declara satisfacuta din punct de vedere senzual. In loc sa-i genereze placere pe paine, cele doua zeite in halat alb i-au cotrobait prin organism cu nonsalanta. Si au instiintat-o ca vor repeta procedurile barbare si maine.

Cireasa se teme acum de camera secretelor, unde a constatat ca i se prezinta mereu intruziuni noi, neobrazate, in corpul ei acoperit cu pielita subtire. Dar a intrat in hora vaii vezicii rasare si acum trebuie sa joace. Cine n-are asistenta, sa nu-si cumpere. Sunt rele si perverse. Rrrrrr.

ovare frumoase & rinichi de nota 10+

ianuarie 23rd, 2010

frumos

Poate credeati ca doar pielita obrazului mi-e frumoasa. Subtire si fina, ca pielita de pe carnita unei cirese. Ntz. Gresit.

Am aflat fara putinta de tagada ca am ovare frumoase. Probabil mult mai frumoase ca ale altora. Si eu care mergeam cu a mea coada destul de intre picioare. Crezand ca ursitoare m-au inzestrat cu multe daruri iesite din comun. Dar probabil cu niste ovare normale.

Din cauza asta ma gandeam sa nu fac mare tamtam despre ele. Sa merg pe burta. Sa atrag atentia prazii si sa o seduc folosindu-ma de alte pancarte stralucitoare. Priviti talia! Admirati sanul generos! Ce ziceti de proportii!

Precum pestisorul vorace vanator, dar lenes, care sta calm pe fundul oceanului. Si scoate doar din gurita, doar cand ii e foame, o ata lunga de care atarna un stegulet la final. Care flutura si atrage alti pestisori. Care vin sa se joace si el ii mananca cu fulgi cu tot. Asa si eu.

Dar acum gata. S-a ispravit cu mersul sovailenic, pe langa pereti. Mi s-a confirmat de catre un cadru medical. Am ovoare frumoase, amandoua. Poate iau si premiu cu ele. Sau poate nu. Important e sa participi, nu castigul. Haha.

Si nu, nu-i tot. Am si niste rinichi de nota 10+. Sunt foarte curati. Mi-i si inchipui stralucind. Nici aici nu eram sigura. Ma batea gandul ca poate sunt si ai mei putin ingalati. Ca atatea alte lucruri in jur.

Dar acum am dovada. Alt specialist a fluturat in aer poza cu ei. Si mi-a zis sunt luna de curati. Pfiii. Ce noroc pe mine. Inarmata cu aceste 4 organe respectiv anexe, care sunt in asa stare impresionanta, altfel imi incep ziua.

Uite ca in drumul meu spre identificarea si exmatricularea omuletului din vezica, am aflat si vesti bune. Cum arata el, si daca e la fel de reusit, om vedea. Va tin la curent, chiar daca nu va doriti neaparat asta.

cavalerul cu halat alb din valea rinichilor

ianuarie 5th, 2010

rinichi

Cireasa are putine betesuguri. Dar si cand are, se da cu totul lor.

Stiti drama mea cu piticul din vezica. Ei bine, dupa ani de cautari frenetice si tanguieli publice, cireasa ajunge in valea rinichilor. Adica un spital intreg, scos acum dintr-o cutie, plin ochi cu posesori de rinichi paraditi, care le dau batai de cap.

Cireasa simte ca in sfarsit a ajuns pe pamantul fagaduintei medicale. Ideea ca toti cei prezenti aici ba sufera de rinichi ba sunt semizei care stiu sa manevrezi rinichi, o bucura enorm. Paseste pe taramul rinichilor luati in serios si respira usor ca pana gastei.

Ce lux. Un intreg stabiliment imens care respira ca un plaman doar pentru perechile de rinichi ale oamenilor. Cum de n-am stiut eu pana acum de existenta acestui templu medical special dedicat. Asezat, ca un facut, taman in zona mea de interes din buricul urbei.

Aici intra in scena cavalerul cu halat alb. Un domn atat de bine, dupa vorba, dupa port. Cu par complet alb si pantaloni reiati si vorba potolita. Care nu se pierde cu firea cand da de o cireasa povestitoare din fire, fara lecuire.

Cavalerul intreaba pe cireasa ce pot face pentru tine, spune-mi degraba. Sa ma faci bine de tot, cavalerule. M-au lasat nervii, repara-ma. Apoi cireasa incepe cu povestea ei. Cum locuieste de ceva vreme cineva la ea in corp, in stramtul spatiul care este destinat vezicii.

Cavalerul nu rade, nu se mira, nu da ochii peste cap. Confirma cu multa calmeata faptul ca o crede pe cireasa. Si ca sunt multe sanse ca cineva chiar sa locuiasca acolo jos. Ei bine, da-l afara pe nemernic, cavalerule. Ca eu asa nu mai pot trai.

O sa fac tot ce se poate, cireasa. Esti casatorita? Nu domnule. Dar ai o relatie cu un partener stabil? Da, domnule. Sunt mandra sa recunosc in fata dumneavoastra, cavaler al rinichilor, ca am reusit. Dupa destula vreme, am o relatie care sa depaseasca 61 de zile.

Super, cireaso. Da, domnule.

Domnule, va rog aveti grija de mine si de rinichii mei. Si dati afara chiriasul nepoftit. O sa vin si maine si poimaine si de cate ori o sa fie nevoie. Dar va rog, faceti-ma bine. Doar sunteti cavaler. Si aici suntem in valea rinichilor.