cireasa, delta si aparatul

mai 31st, 2010

Cireasa n-a calcat pana acum pe taramul deltei. Isi doreste asta de absurd de multa vreme si cu tulburator de multa patima.

Dar se pare ca e la fel de greu sa convingi pe cineva sa mearga in delta ca atunci cand vrei sa convingi un barbat sa-ti faca un foc doar de dragul uitatului la flacari, fara sa puna o carne sa sfaraie pe el. Mi-as dori sa apreciati acuratetea comparatiei.

Si uite cum invitatia Sony sa ma duca in delta a picat la fix. Au zis vino cireaso, sa-ti aratam ceva. Asta a fost motivul lor: tocmai au lansat 1 sau de fapt 2 camere noi. Nex-3 si Nex-5, doi frati care fac chestii despre care trebuie sa stie cat mai multa lume.

Motivul meu mai trebuie spus? Abia asteptam sa ma cheme cineva in delta, oricine. Ce daca n-am reusit sa conving un barbat, tot e bine ca am convins o firma. Si culmea e ca sunt déjà destule aparaturi Sony in viata mea incat sa ma numesc client fidel. Bingo.

E clar ca o sa va spun ce-am inteles eu ca face camera asta dintr-un punct de vedere ciresesc. Nu stiu sa manuiesc tehnologii, nici macar simpliste, d-apai smechere. De-aia am o intimitate jalnica cu masina mea proprie de spalat. Cu care, desi ne stim de 6 ani, sunt in relatii foarte reci si pastram distanta cat putem de tare. Ciresei nu-i plac butoanele. Cred ca nici masinii mele de spalat, ciresele.

Si totusi. Hai sa va zic ce face bun, special si unic aparatul asta cu care m-am jucat in weekend, avand la indemana cele mai frumoase privelisti, cred, din lume. Primul lucru: e cel mai mic si cel mai usor aparat din lume, cu obiectiv interschimbabil.

Adica Nex-3 respectiv Nex-5 este o combinatie prea fericita intre un aparat mic si performant, de buzunar, din ala pe care chiar il port mereu cu mine, si un aparat maret, cum au profesionistii. Rrrrr. Ce-mi mai plac profesionistii, cu obiectivele lor lungi si groase.

Dar sa ma intorc. In termeni simpli, e genul de aparat care e mic ca un amator si tare ca un profesionist. Apoi, aparatul asta e genul de prieten tehnologic care vorbeste mereu cu tine si nu te lasa sa faci poze proaste.

Din ce-am inteles eu, dar ma rog, poate ma insel un pic, chiar daca eu m-as chinui si as vrea de-a naibii sa fac poze nasoale, iese din aparat o manuta vanjoasa si ma opreste, obligandu-ma sa merg pe calea cea buna.
Tehnologia desteapta dinauntru imi pune mesajele potrivite pe ecran, pentru fiecare situatie in parte. Cireaso, vrei sa pozezi apus? Uite-asa se face cel mai bine. Cireaso, ai vazut un barbat in uniforma care iti place teribil? Uite cum poti sa-l scoti pe el in fata si tot ce e in jur se blureaza.

Cele mai tari chestii pe care la face sunt poze panoramice si de sus in jos si de la stanga la dreapta. Eu apas un buton si misc camera spre ce vreau sa prind si el le lipeste singur si-mi da o singura poza. Cool. Dar face si 7 cadre pe secunda, pe “sport mode”. Asta inseamna ca pot poza chestii in miscare, care ies clare, ca un fel de minifilmulet.

Rezultatul e ca amatorii ca mine pot face poze de profesionisti. Mi se pare destul de tare. Ce mai face Nex? Pai poze misto la lumina putina. A, si scoate zgomot slab cand declansezi, ca sa nu se prinda lumea de ceea ce tocmai faci. Pentru mine cel putin, asta, ultima, e importanta tare.

Si uite si niste poze din rai.

forensic camera detectives

iulie 3rd, 2009

forensic

Va amintiti emisiunea Forensic detectives, de la Discovery Channel. Cand inca Brian de la Placebo si Brandon de la The Killers nu veneau sa ne faca verile mai fierbinti chiar decat fruntea de cireasa cand ea gandeste.

Forensic detectives ne-au infiorat de placere si teama atatea seri la rand, cu amanunte macabre despre cadavre necunoscute. Cu care pana la urma am ajuns intr-un grad ridicat de intimitate, neavand incotro.

Cireasa este o mare adepta a repararii lucrurilor si a folosirii lor pana la trecerea in nefiinta. Si este fireste complet impotriva noilor cumparaturi cand cele existente se mai pot folosi. Asa ca s-a prezentat cu aparatul foto in varsta de doi anisori la doctorul Sony.

Am dat aici peste o doamna care parea un fel de matusa cumsecade. Genul care face otet de mere in casa, intr-o lume in care nicio mancare nu se mai face in absenta unui chimist bun, certificat ISO.

Ce vrei cireaso? Doamna, nu mai imi merge aparatul asta si plec in China si imi trebuie. Dar ce-a patit cireaso. Face bibibibibibi si imi zice sa il inchid si sa il deschid si cand fac asta, iar imi zice, la fel. Si iar bibibibibibi.

L-ai lovit? Nu, doamna, cum sa fac asa ceva. Nu ne-am certat si oricum eu nu sunt genul. Eu mai bine injur, daca e. Bine fructissima, spuse matusa, trebuia sa te intreb. Asa e procedura, suntem un brand mare si respectabil.

Ia matusa asta a cuiva o lupa mare si se pune sa-mi studieze bietul aparat. Cireaso, ai fost la mare? Da, doamna. Pai se vede ca si aparatul asta a facut plaja cu tine, e plin de nisip inauntru, se vede clar.

L-am protejat cat am putut, doamna. Dar cum l-am scos din sacosica aia a lui, cum a inceput un vant napraznic. Un fel de tornada gri si fioroasa ca-n Texas. Si asta fix unde-mi pusesem eu prosopul, in fata la Ovidiu.

Sa vedeti, a ridicat fustele doamnelor, a luat mesele din capul domnilor, a luat pe sus copiii nesupravegheati si smantana amestecata cu dulceata de capsuni de pe papanasii de la Dinamo, tocmai din 2 Mai. A fost oribil, a zis si la stiri.

Cand a fost asta? O sa verific. Dar dupa cum arata, aparatul a fost tinut cu obiectivul deschis catre atacator. Si fortat sa inghita bobite mai mici si mai mari de nisip si alte mizerii de neconceput.

S-a pastrat in cutia lui neagra chiar si o poza in care se vede clar grimasa de groaza pe care o avea in timp i se facea asta. Si se si aude cum ingaima: n-am fost eu, vreau la matusa, n-am facut nimic, vreau la matusa.

Bibibibi-ul pe care il scoate acum nu este de la trauma mecanica, ci sunt tarele psihice. Ii trebuie si terapie cu un specialist in violenta tehnologica. O sa vezi matale cireaso la nota de plata. Nimeni nu se poarta asa cu produsele noastre.

Bine, doamna. Aaaa, ia stai asa. Cireaso, l-ai lovit. Se vede cu ochiul liber. Obiectivul e infundat. Asta se putea intampla numai in urma unui soc puternic. Si dupa cum vad ca e unghiul, lovitura brutala a venit din partea stanga. In timp ce aparatul statea culcat pe burtica, nebanuind nimic.

Nu doamna, nu am facut asta. Ne intelegeam bine, marturie imi stau atatia prieteni. Facea poze bune si era vesel, n-a fost nici macar nevoie sa ridic vocea la el.

Cireaso, si aici matusa s-a uitat la mine cu ochi de foc. Mi-e teama ca numai gugumanii indrugi. Daca se dovedeste ca minti, nu intra pe garantie, sa stii. Eu inaintez raportul meu mai departe cu niste observatii si semne de intrebare. Om vedea.

Si aici matusa mazgaleste recalcitranta ceva pe o fisa. Apoi se uita la garantie si zice. Cireaso, acum vad ca oricum a expirat garantia. Tie ti s-a dat doar un an, pentru ca ai state vechi in proasta tratare a tehnologiei.

Daca ma intrebi pe mine, ai mare noroc ca am acceptat sa ti-l vindem, probabil ca stateam slab la target. Si mai e ceva: expertiza mea si a colegilor mei costa oricum 70 de lei.

Iar daca te decizi sa-l repari la noi, dupa cum vad eu stricaciunile, o sa iti mai sara din buzunar inca minim 400 de lei. Aici cireasa a inceput sa planga, pentru ca aparatul nou costa 700 de lei si e absurd ce i se intampla.

In felul asta simplu, ea va trebui sa fie consumista degeaba si cumpere un aparat nou. Dar sufera ca service-ul costa asa de mult si nu poate sa-si duca mai departe teoriile ei ecologice sanatoase.

Iar aparatul tinut de gura sa inghita nisip impotriva naturii si lovit cu bestialitate in cap va zacea prin vreun sertar si nu va mai vedea in viata lui vreo plaja. Desi e destul de nou si facut de o firma serioasa, care imi placea.

Dar jos palaria pentru echipa de forensic detectives competenti. Cat despre mine, ce nu ma omoara, ma intareste.

intoarcerea ciresei (part 1)

iunie 1st, 2009

sange

M-am contopit pentru prima data anul asta cu Vama Veche. Sa va raportez de la fata locului, ca un trimis de razboi induiosat de ce a vazut. Un trimis care cu un ochi plange molcom, iar cu altul rade fara griji.

Pentru astazi, ochiul care plange. Maine, revin cu restul.

Lucrarea faimoasei piste de biciclisti a despicat plaja in mod nenatural. Desi toata lumea o injura, oamenii insista sa mearga pe ea la pas, ca la eforie nord. Cei mai fericiti sunt, trebuie sa recunosc, taranii. Se vede pe ei, pe mama lor.

Doamnele pizti cu tocuri si acesti insotitori ai lor bengosi, adica stapanii de masini ce emana neoane albastre de sub fusta de metal cu garda joasa. Of, cum se mai bucura ei ca rugile le-au fost in sfarsit ascultate.

Uite domnule ca vama incepe sa se civilizeze, salbaticii pierd din putere. Jos rockerii, jos punkerii, jos dezordinea, ne-am saturat de drogati. Ati vazut la televizor, an de an. Nu-i mai satura Dumnezeu, ar trebui toti vamaiotii inchisi.

Jos lipsa de paturi de plaja cu perne pe ele. Ce-i cu tampenia asta de bolero-ul lui Ravel la ora 7?! Si oricum, who the fuck is Ravel? Dar Ovidiu? Cine-i Ovidiu? Si de ce, oricum? Niste golani, si Ravel si Ovidiu.

Jos magarii care se mai aud sustinand sus si tare ceva de prin curti. Cum sa mergi la mare intr-o statiune cu magari? Suntem in Europa, pentru Dumnezeu.

Ce bine ca s-a facut pista de biciclete, de aici o sa se regleze toate, o sa vedeti. Jupiter, Saturn, Venus, statiuni cu traditie, incep sa cucereasca peticul de pamant ce se impotrivea ca un nauc.

Sa stiti ca expiratul nu mai exista, sau nu in formula care m-a facut sa ma sui pe mese de atatea ori. Noua varianta, mutata spre bulgaroi cu ceafa groasa, urmeaza sa o vedem peste 2 saptamani, cand e deschiderea oficiala.

Pamantul rascolit de constructia faimoasei piste devine la cea mai mica ploaie o clisa scarboasa. Noroiul sta ca o pojghita groasa de staniol maro si nu este supt de catre adancuri. s-or fi saturat si ele.

Chiar si Sony, creatorul de ciorba de fasole cu afumatura, salata de ceapa, paprikas si snitel in fulgi, se comporta ciudat. Ofera alimentatie publica intr-un regim din ce in ce mai de neinteles pentru cireasa si intreaga lume. Toti vorbesc despre asta.

Ba e sambata si desi e deschis, scrie la poarta ca poti manca la el doar vinerea si duminica, dar nu si azi. Ba odata intrat poti alege doar din doua feluri de mancare dintre care oops, unul tocmai s-a terminat. Ba nu e gata mancarea, desi e pranz. Ba e pur si simplu cu oblonul tras.

In plus, magazinele nu mai vand prezervative. Nu ca as fi avut nevoie. Dar am facut asa, un sondaj, pentru voi. Pana si asta s-a stricat. Inainte, de oriunde lovea urgenta, puteai sa faci fata usor, doar la un click distanta. Acum vax albina.

Nu stiu de ce am inceput cu vama, partea nemultumitoare. Sunt si toate celelalte lucruri bune. Dar despre ele maine. Cireasa s-a intors acasa.