Ciresei ii plac concertele ceva de speriat. Cum are ceva marafeti in buzunar, cum da fuga la ghiseu, se ridica pe varfuri sa o vada functionarul si cere permisiunea de a sta in fata. Buna ziua, gazon A, va rog.
Are ea niste formatii preferate, pentru care ar face si credit de nevoi personale in plina criza, daca e. Uite, concertul Editors din 16 august, spre exemplu. Cireasa va fi acolo orice s-ar intampla. Poa’ sa ninga, poa’ sa ploua, eu am palarie noua.
Dar sunt si cazuri cand merge doar asa, la plesneala. Important e sa se miste ceva pe scena acolo, semn ca tocmai asista la un act de divertisment. Cum se ingana ziua cu noaptea si se aud primele acorduri de orice, incep sa ii straluceasca ochii in cap ca la strigoi.
Corpul incepe sa i se miste de unul singur, cu vointa proprie. Trebuie sa il mai domoleasca ea, tragandu-i cate una in partile moi si amenintandu-l pe infundate: termina, ca ne vede lumea si te bat rau.
Cireasa se da in vanturi dupa muzica tare, cat sa nu poti purta o conversatie decenta. Dupa lumina si intunericul iscusit manuite de un papusar profesionist. Ea apreciaza cu ochi profan imaginile versatile insotitoare de show, din care nu prea intelege mai nimic. Ce daca, important e ca ne distram de minune.
Inspira cu placere fum neinecacios, canta cat o tin capacele ei mici de cireasa refrenul si zambeste complice hoardelor de oameni care beau bere. Suntem aici sa facem o treaba impreuna. Hai sa va vad, imi faceti fata?
Ce-i mai place ciresei energia multimii. Sta fascinata cand se canta melodiile ei preferate. Si nu s-ar da dusa de la fata locului nici s-o pici cu ceara fierbinte. Se inchide mereu stadionul de concert peste ea.
E trasa afara de oamenii de la paza. Stai domnule, ce ma impingi asa? Imi place muzica, am facut si o scoala in sensul asta. Na! Dar n-ai cu cine domne, n-ai cu cine. Niste tarani.
Asta pana cand vine momentul si solistul prezinta artistii pe rand. Si abia aici multimea din jur se isterizeaza si incepe sa aprecieze virtuozitatea membrilor trupei. Cireasa n-are niciodata rabdare pentru segregarea asta artistica.
Ea cauta mereu cantaretii ca pe un intreg, si nu-i plac piesele separate, scoase din context. Ce-i pasa ciresei ca bateristul e unul celebru? De ce trebuie sa auda ea cum batereste el de unul singur? Sa faca el formatie separat, atunci, daca e asa de bine.
Haideti domnule toti odata. Eu de-aia am platit bilet intreg si am venit aici de cu noaptea in cap. Sa zica si domnul ce are de zis, si celalalt domn, sa se alature si doamna.
Nu ma luati pe mine pe bucati, ca nu-s nascuta de ieri de azi in livada. Sa stiti ca fac reclamatie la protectia consumatorului si nu va mai lasa sa cantati asa, de capul vostru. Cineva trebuie sa va traga de maneca si sa reglementeze situatia. Prea faceti toti la fel, sa ma innebuniti.
Cand bateristul incepe sa performeze un solo de baterie, urechile ciresei ce stateau tantose, acum se pleostesc, acoperindu-i ochii, ca doua obloane. Intotdeauna momentul asta tine prea mult.
Bateristul e in extaz, publicul e in extaz. Ciresei ii e ciuda si e neinteleasa. De ce canta domnul asta singur la ghitara si de ce asa de mult? Solistule, de ce il lasi? Am crezut in tine. Esti ca toti ceilalti. Se gandeste cireasa cuprinsa de obida.
Sa-mi explice cineva prin ce e asa de special un solo e baterie de alt solo de baterie, incat trebuie sa-l suportam de fiecare data.
Sau o fi conditie in contract: fiecare membru trebuie sa cante singur un numar de minute ca sa vedem ce rau e in formula asta. Si apoi sa inceapa iar toti odata, ca sa murim de placere ca s-au reunit.
Sa ma lamureasca altcineva, sau poate tot cel ce stie raspunsul la intrebarea de mai sus, de ce juiseaza publicul in jurul ciresei cand se intampla asta, si nu in alte momente, cum ar fi la cea mai tare melodie.
Cireasa nu intelege solo-urile si se intreaba daca voi intelegeti cireasa, la faza asta. Cu a cherry m-am discutat deja, si ea simte ca mine.
