Si acum ma mai intreb cu pofta ce ora e in Bali.
Functionez din inertie dupa orarul cu banane pitice si palmieri umezi si taitei picanti. Ma gandesc cum miroase amurgul acolo. Ma intreb ce-au mai pus balinezii in cutiutele cu ofrande de la poarta si cum s-au veselit ei de sarbatoarea Galungan. Ma intereseaza ce flori si-au prins astazi balinezele in parul lor de cerneala.
Merg in capul meu pe sarma imaginandu-mi in ce parte e muntele Agung. Tin ochii mici si stransi, sa nu izbucneasca afara din ei tot ce am vazut. Nu-mi permit sa raman fara amintiri din Bali. A fost prea mare placerea, vreau sa raman amortita in ea cat de mult posibil.
M-am obisnuit sa dorm chiar daca in Bali cocosii se striga si se ingana prelung unul pe altul in noapte, precum cainii de la noi. Stiu sa nu ma nelinistesc cand aud urletul soparlelor geko pitulate prin camera. Stiu acum ca nu e vorba de vreun tigru si nici macar de vreun dragon.
Stiu sa spun ce copac naste cafeaua, uitandu-ma fugar la frunza plus floare egal love. Surprind precum un versat localnic fructul de cacao coapta atarnand in pom. Vad pe data in ce coroane de deasupra capului se ascund cuisoare. Si incerc sa nu chicotesc ca o cireasa de pension cand vad cate o pornografica floare de banan.
Daca tin ochii deschisi, prin ei trec fluturi mari de matase neagra. Si pasari mici care dau din aripi repede si iau micul dejun direct din flori. Cel putin o vreme nu cred ca mai pot spune hello fara intonatia cantata a balinezilor. Ma port cu 23% mai frumos decat inainte, ca sa nu ma reincarnez in bambus.
Bali mi-a facut mintile funda cu nod dublu. O sa fac si eu ce o sa pot sa redevin decenta in cuget si simtire.
