pranzul ciresei de la A la Mi sau de la U la Mo

ianuarie 16th, 2009

lunch

Am probleme legate de blogroll si de masa de pranz, interconectate intre ele. Care sunt in felul urmator. Descopar pe masura ce traiesc on-line. Tot felul de noi bloguri care imi plac nespus. Trebuie sa le consum.

Si dupa ce ma chinui o vreme sa le caut pe google ca sa vad ce au mai scris. Vezi fluture. Despre care paranteza. Nici macar nu m-am prins ca imi place. Decat dupa ce am cautat blogul lui pe google de vreo 9 ori.

Si m-am entuziasmat asa de tare la postul care a aparut la acea cautare. Incat crezand ca e proaspat, din ziua respectiva, am comentat pe loc. Ca sa descopar apoi ca sunt penibila si ca am comentat pe ceva vechi de luni de zile. Ma rog, ca sa nu mai patesc, pun in blogroll.

Dar blogroll-ul se gogoneaza pe zi ce trece. Ii curge untura pe nas. Si problema nu e ca nu se mai intelege acolo om cu persoana. Si ca e un lung carnat. Si ca trebuie sa dau scroll. Ci ca eu chiar imi citesc blogroll-ul.

Si fac asta mai ales in pauza de pranz. In timp ce infulec cate un pestisor. Sau bobinez la vreo ciorbitza care sare cu plosc pe taste si pe pieptu-mi generos. Cand dau peste ceva care ma emotioneaza.

Dar cum sunt o cireasa cumpatata si cu pielita subtire. Si tin la silueta. Pentru ca viata m-a invatat prin exemple hidoase. Ca nu doar interiorul unui om conteaza. Nu mananc o ora intreaga. Si prin urmare nu imi ajunge timpul.

Asa ca reusesc de obicei sa citesc de la A. Cand iau prima imbucatura. Pana la Mi. Cand ling farfuria cu painitza. Si ma uit cu ochi duiosi la strachinutza goala. Pulsand de dorinta sa mai hapai ceva. Si apoi gata.

Si va intreb. Ce vina au blogurile bune de la Mo la U. Si cum se poate ca soarta neprielnica. Sa imi refuze citirea lor din cauze asa de meschine. Am incercat de cateva ori sa incep invers, de la U la Mo.

Dar m-am incurcat ingrozitor in strategiile astea. Si n-am mai tinut minte de la o zi la alta ce trebuie fac. Si ce e si mai presant. E ca blogroll-ul meu creste amenintator.

Ca si silueta mea. Daca tot o sa insist sa mananc in timp ce ma cufund cu totul in blogosfera. Si sa citesc tot, de-a fir a par.

despre sarut

noiembrie 4th, 2008

Lips_005 copy

am vorbit cu shmookie, prietena draga, lucruri interesante. despre sarut mai ales.

i s-a intamplat ceva. dupa 30 de ani de viata. si probabil vreo 15-16 ani de saruturi. (trebuie sa verific informatia asta). ea a descoperit un om. care nu stie. ca intr-un sarut fac casa buna. si limba, batrana actrita. si buzele. dragele de ele.

domnul asta vrea sa se sarute. nu e vorba. dar ofera la impreunarea gurilor. doar limba, batrana actrita.

oricum. mi-a explicat ea. ca limba e ca un animalutz. care iese din gura acestui partener. nepasatoare complet de buze. obiecte de decor in aceasta mare incercare. a sarutului.

buzele raman cica de lemn esenta moale. intredeschise, asa. cat sa permita limbii, batrana actrita. sa iese din cotlonul ei. si sa intre in gura lui shmookie. unde sa cotrobaie parca. in cautare de ceva. a ce, nu stim inca.

dar voi reveni cu info. legat de asta. dar si de cati ani de saruturi are shmookie la activ. (vezi mai sus).

si mi-am amintit. ca pe vremuri. la inceputul erei saruturilor de cireasa. am intalnit si eu. niste curiozitati in materie.

un domn. care arata foarte pasnic, asa. dar cand deschidea gura. si o lipea de mine. parca devenea varcolac. se punea sa rontaie. si sa striveasca. si sa traga. de limba mea, batrana actrita. pana imi ieseau ochii din cap. de durere si frustrare.

dar si neintelegere. nu pricepeam nici moarta. de ce un act. despre care lumea zicea ca e ok. trebuia sa provoace atata zbatere si suferinta inutila. ma rog. am fugit repede din calea lui. cu cateva pene smulse din penaju-mi de cireasa.

am mai intalnit pe cineva. care prin sarut. imi distribuia. o baltoaca intreaga. de saliva. cu care nu stiam niciodata ce sa fac. sa o tin. sa-l chem sa i-o dau inapoi…sau ce.

atat de multa. incat parca imi si imaginam. cum vin odata cu ea. si pesti. si moluste. si alte vietuitoare. care prefera sa traiasca in apa. am fugit repede si de-acolo. dar cu penele moi. si pleostite. de umezeala.

si am mai intalnit un caz. pe care l-am luat si pe asta personal. el, protagonistul de sarut. sugea mereu de limba, batrana actrita. mai s-o rupa, saraca. am fugit, ati banuit. ca limba beteaga. parca desprinsa din tzatzani.

si asta dupa ce trecuse deja prin experienta cu omul luptator cu gura mea. cu care avea cine stie ce ranchiuni vechi de impartit. si cu omul cu fauna marina. pe care insista sa mi-o doneze mie. in chip de legamant.

o vreme m-am gandit cu frica la sarut. apoi natura mama si-a facut mendrele. si cireasa a prins curaj sa sarute din nou. ne simtem bine?

asa. shmookie a luat o decizie de necrezut. pentru mine. ce noroc are domnul ei cu buze nepuse la bataie. eu l-as fi considerat un caz ratat. fara speranta.

shmookie a decis sa incerce sa-l anunte cumva. prin semnale si vorbe bune. ca si buzele sunt binevenite. cand 2 guri se impreuna.

recunosc ca mi-e frica de deznodamant. pentru ca mi-e frica. de ce va urma dupa sarut. daca saraca trebuie sa-l invete. cum ca stiti voi cine, batrana actrita, nu limba. trebuie sa faca niste lucruri proprii speciei ei?

dar admir curajul. si deschiderea ei. si o sa va tin cu toate la curent.

saruturile voastre au fost mereu reusite?

cireasa turcita

octombrie 28th, 2008

DSC07178

e pe bune. nu e doar asa.

e un gand mai vechi. nu unul nou. chiar si mama de cireasa stie. de ceva vreme.

m-as muta la istanbul. pentru minim o luna. mai bine 6 luni. cel mai bine un an. si de fapt maximum 2. daca as stii cum.

la cei 20 de milioane de locuitori deja existenti. as mai adauga si o cireasa.

pentru ca orasul asta mi se potriveste manusa. mult mai tare decat orasul meu de bastina. de cate ori vin aproape de pamant istanbulez. incepe sa imi clocoteasca sangele in vine. sunt indragostita. de-aia pot sa si conduc 10 ore pentru el.

cand orasul incepe sa se desfasoare ca un sarpe urias. la picioare mele. imi zic. uite cireaso. ai ajuns la un altfel de acasa. minaretele subtiri imi sunt cumva la inima. desi eu sunt din salajean. nu din aksaray.

si ma intreb. oare de ce se zbateau atata moldovencele. si domnitele boieroaice. sa scape de urgia turca. sa faca orice. numai sa nu cada pe mana vreunui mustacios? ca le-ar fi adus aici. si vad ca aici nu e asa de rau. de unde paranoia asta?

le-ar fi dat ayran dimineata. si placinta cu branza si spanac. le-ar fi scos la plimbare cu vaporasul pe bosfor. le-ar fi lasat sa zburde in voie. prin gradinile palatului topkapi sau prin dolmabahce.

ma rog. cine stie ce ratiuni ale epocii. pe care nu pot eu, o cireasa, sa le deslusesc. le faceau pe femeile moldo-transilvano-valaho-danubiano-pontice sa urle cu parul maciuca. cand venea vorba. sa fie luate pe sus in goana calului. si duse la stanbul.

cu multa bunavointa. la care se adauga cele cateva cuvinte pe care le stiu. chiftea. ciorap. ciorba. caldaram. tamam (ok). buyuk (mare). iki (2). teshekur ederim (multumesc). i gunler (buna dimineata). ma inteleg cu turcii. cum ma inteleg cu mama. bine, adica.

miroasele de prin galantare imi deschid baierile inimii. si pungii. pestii proaspeti de prin pietele lipite de bosfor ma bucura. turcii gatesc vinete. peste proaspat. pilaf cu naut. kebab dumnezeiesc. oare fac in momentul asta vreo blasfemie?

dimineata istanbulul imi da briza marii s-o miros. snif-snif. aroma cafelei turce ma tulbura.

imi place sa ma tolanesc pe perne. si sa stau la taclale pufaind la naghilea. cireasa tihnita. alaturi de ceai de mar servit in pahare cu forme placute. inca unul va rog. tamam.

nu ma deranjeaza ca in toiul noptii imamul. un fel de preot de-al lor. se urca in moschee. da drumul la statie. se face DJ. si incepe si urla la un megafon niste lucruri. sigur are el un motiv bun.

sar in tramvai ca la mine acasa. cumpar kestane coapte de pe strada. ma minunez la cupola moscheei albastre. mereu la fel de incantata. si imi place sa stau jos in ea. sa ma reculeg. ca o cireasa turcita.

forfota si mirosurile. aglomeratia. covoarele fermecate care spanzura la fiecare colt. opulenta. si saracia. legate cu fir rosu de matase. baia turceasca. despre care tocmai m-am extaziat. fresh-ul de portocale care costa 3.7 roni. si e peste tot.

turcii cu tichii fistichii care te trag de haine. sa-ti dea o baclava. la ei in pravalie. sau care urla la tine. ca din gura de sarpe. sa-ti vanda o umbrela cand ploua. desi vad clar. ca eu port una.

si chiar si turcii ca si barbati asa. mari amatori de femei. care daca te plac. te aplauda cand iesi dintr-un local. adica un locantasi. barbati cu nasuri coroiate. si ochi negri si adanci. si par taciune. da.

m-as da lor. m-as da turcilor. daca m-as pricepe cum. dar cum nu stiu sa capat pe termen mediu. un act numit istanbuletin. uite ca stau cu voi aici. si crosetez povesti. ceea ce imi place la fel de mult.

pentru ca in turcia. blogspot.com e interzis. icilmiz adica. cel putin pentru moment.