Au trecut ani de zile de cand cireasa a fost etichetata drept germanica. Si asta de catre un om pe care cireasa l-a iubit in fel si chip, cu abnegatie.
Primind eticheta cu pricina, cireasa a simtit un cutit in spate. Ba nu, 2. Ba nu, mai degreaba 29. Si asa, ranita, s-a interesat pe loc, direct la sursa, ce vrea sa insemne asta. Nimic bun, cum parea din tonul andrisantului. Germanica inseamna, veni prompt raspunsul, ca esti rece. Rece, asta e culmea, cugeta cireasa. Rareori m-a vazut cineva mai calda decat omul asta de la munte.
Adica nu stii sa pui comprese, sa-mi iei temperatura, sa alergi cu parul maciuca la farmacie si sa te ingrijorezi teribil cand ma vezi racit, a continuat el. E drept, a trebuit sa recunoasca cireasa. Asta nu stiu sa fac si sunt semne ca nici nu vreau sa invat. Dar oh, stiu atatea altele. Stai sa vezi si sa nu crezi.
Cum ar fi sa ard ca in foc de artificii langa omul care-mi place. Si sa ofer dragoste chiar si neimpartasita, cand e musai nevoie. Si sa am toleranta fata de slabiciunile aproapelui. Toate astea si multe altele de bine se pun in balanta cu partea germanica a ciresei si se dau huta si ghici cine castiga. Cireasa dogoritoare de atata vitalitate.
Omul de la munte pur si simplu nu a putut fi convins cu argumente rationale despre faptul ca cireasa e 1/5 germanica dar restul numai caldura. N-a trecut mult timp si omul de la munte a indepartat cireasa germanica de langa el. Dar ea visa cu dor la omul de la munte, sperand ca el, fata cu reactiunea, o sa se intoarca la sentimente mai umane fata de cireasa si o sa o reevalueze.
N-a fost chip. Omul a plecat in cautare de zari mai de soare pline. Soarta a facut ca a dat peste femei din ce in ce mai germanice, cele mai germanice femei.
Nu prea exista dreptate pe lume, gandea cireasa. Si in zilele noastre cireasa isi mai aduce aminte. Si asa, germanica cum se afla, intretine foc viu si jucaus. Insa doar unii si nu altii reusesc sa vada asa lucratura maiastra.
