Cand veti fi citit aceste randuri asternute cu priceperea si rabdarea izvorate din iubire sincera, eu voi fi fiind deja francofona.
Insinuata in cartierul latin, hapaind ceva bunataturi de prin panere. Ca eu asa am inteles. Ca in viata ramai cu ce bagi in gura si ce tragi pe sex. Si atunci am pornit dis de dimineata spre Paris, la brat cu mama de cireasa. O tovarasa de excursii pe cinste, va asigur.
Avem in fata o calatorie complet profana. Vom face orice e opus culturalului. O sa stam departe de muzee. O sa refuzam cu indaratnicie sa ne extaziam in fata monumentelor care ni se itesc in cale. Si sunt sanse sa nici nu urcam in turnul Eiffel.
Ca sa mentinem insa un echilibru sanatos, vom face lucruri laice. Vom scormoni prin toate restaurantele mai cu mot. Unde o sa fie miroase mai ademenitoare, acolo hop si noi. O cireasa mare si una mai mica.
Am in plan sa mananc rata si produse derivate din rata. Apoi sa bem lungite la soare cate cafele pot intra intr-un singur corp de om. O sa facem intrecere s sper sa scot un timp record. Sa fie cu spuma de lapte pufos si cu croissant alaturi, cu unt. Ah!
Ne vom scufunda apoi, scafandri profesionisti obisnuiti cu astfel de adancimi, in magazine. De prea mult timp cireasa a fost ocupata cu acareturi asiatice. Si a suferit bugete de criza, propovaduind abstinenta.
E timpul sa se dezlege putin baierile pungii. Si sa mai serveasca dumneaei si cate un mizilic de prin rafturile nobile. Cunoscute pentru abundenta si acel jenesecua, pe care abia astept sa-l regust.
Cireasa a mai fost pe-aici, dar in alta viata. Pe frig, cu inginerul fara inima, imbracata in gri. Acum mergem la Paris cu rochie cu flori si o voie buna de speriat. Si insotita de una din cele mai placute companii de pamantul asta roditor.
Oh, mon dieu. Ce tarzie e. Maman, e timpul sa mai bem o cafea. Cafea cu rata si produse derivate din rata.
