SANUCA

E criza. Asa ca incerc sa fac si eu niste schimbari. Sa invat sa traiesc un pic mai cumpatat, ca sa nu cad de sus.

Sa ma obisnuiesc cu greul, adica. In caz ca primesc un plic alb intr-o dimineata. Prin care imi confirma si seful meu ca e criza. Sefule, daca citesti asta, don’t you do that. Promit sa pun osul.

Si una din cele mai traumatizante schimbari a fost parasirea Billei in favoarea vecinului Kaufland. Gata cu rafturile printre care ma miscam in pas de mambo, cu ochii inchisi, in marsarier.

La Billa reuseam sa-mi fac cumparaturile in 6.2 minute. Si asta cu tot gustatul patratelului de mezel nou nesanatos, montat intr-o scobitoare. Ca mereu e cate o casuta de-aia amenajata, cu o hostesa pe care mi-era rusine sa o refuz.

Plang, imi smulg parul din cap, fac terapie cu o prietena de familie care nu-mi ia bani. Si ma duc la Kaufland. Speriata de bombe, navighez cu grija printre rafturi. Care se stramba la mine cu produse necunoscute, mutante.

Si refuza sa-mi ofere deliciile cu care m-am invatat. De exemplu nexam Eugenie originala, produsa de Dobrogea, au numai Fox. Nexam lapte Zuzu, am luat Giurgiu, care nu e pe gustul de cireasa. Nexam chifle kornspitz, etc.

Ma rog, umplu cosul cu produse primare lapte, oua, apa, kiwi. Imi ies ochii din cap cand vad campari si ciocolata diet cu spuma de capsuni, dar trec demna. Asta e alt efect al crizei la cireasa. Cumpar numai lucruri ca in vreme de razboi.

Ies transpirata si imi socotesc ca o gospodina decenta ca poate am economisit 10 roni. Lasa cireaso, a meritat, esti pe drumul cel bun, o sa te obisnuiesti. O sa fie bine.

Ma abordeaza un tigan mic si imi cere cosul sa-l duca el la luat fisa inapoi si ii zic ferm nu. E criza, tu pe ce lume esti? Si apoi vine imediat un tanar moale si bun si balbait de emotie.

Si zice sunt voluntar bla-bla, n-am retinut. Prea ocupata fiind sa stau in pozitie de lupta stil tigru si dragon. Si va rog sa cumparati una din felicitarile astea. Eu zic nu-mi trebuie, multumesc. El zice va rog, cu ochi de cal caruia ii arati zahar cubic.

Eu, ferma pe pozitie, nu ca nu trimit felicitari, imi pare rau. Si aud cifra 15 si ma inmoi. Si ma gandesc unde am economisit 10 roni, pot sa dau inapoi, lumii intregi, 1.5. Zic bine, el bucuros.

Ma scobesc, scot 2 lei, dau. El zice nuuuu, m-ati inteles gresit, sunt 15 lei. Eu lesin, ma dau in cadere cu capul de aripa din spate de la masina albastra. El ma ridica, imi ia scamele obtinute de pe sol.

Eu ma rusinez sa zic ca in conditiile astea nu mai vreau. Dau 15 lei si plec cu o gheara in gat si cearcane instante sub ochii de pisica turbata. Sigur, suma e mica. Dar la fel de mici au fost si economiile facute la Kaufland. Si cu niste eforturi mari de a le obtine.

Tocmai am contribuit cu 15 lei la salvarea orcilor din Antarctica sau a florii de colt. Sau pentru drepturile femeii sau pentru construirea de spa-uri pentru caini. Nu stiu exact ce a zis tanarul vanzator slab dar de succes.

Mi se pare ca sunt ca in bancul ala cu domnul controlor care intreaba. Dumneavoastra acolo, in fund, aveti bilet? Si doamna calator se precipita si zice n-am, n-am, dar mi-l bag acum.