cireasa si logistica bradului

decembrie 21st, 2010

De unde sa se prinda cireasa ca o sa ajunga in asa postura delicata. Acum da ea din colt in colt si tot asa. Dar totusi nu razbeste in identifica pe raft solutia cu eticheta “optim” agatata de un firicel de ata.

Ani de zile nu si-a batut deloc mintea cu logistica asta. Mereu s-a gasit cineva cu muschi si vointa de fier prin preajma. Un barbat care s-o ajute cu placere si vioiciune in a aduce galigan de brad in casa. Ca sa nu mai vorbim de fixarea in suport si probele aferente pana cand bradul ciresei accepta sa stea falnic si drept, ca un urias verde.

Trebuie sa targuiasca acum cireasa bradul pentru 2010 si sa vezi pozna. Prin sau pe langa casa omului nu misuna niciun barbat. Mai rar asa ceva. Nu tu un suflet pereche, nu un verisor de la tara, nu un oaspete de peste mari si tari. Nu tu macar un coleg de serviciu sau un vecin binevoitor. Si-a caznit ea mintea in fel si chip. S-au perindat prin fata ei, ca genericul din Tanar si nelinistit, o sama de barbati potentiali adjuvanti de brad.

Dar fiecare vine cu o poveste interactiva. Una sensibila tare la atingere, ce presupune un risc emotional.

Daca il rog pe X* sa ma ajute sa car bradul, o sa creada ca vreau de fapt sa facem sex salbatic cu miros de padure. Daca il apelez pe Y, o sa ma banuie ca insist sa ne impacam intr-un mod patetic si o sa-mi rada in nas. Sunandu-l pe Z as putea comunica dorinta mea imediata si arzatoare si nesocotita de a incepe o relatie. Cu el, acum, neaparat.

As mai putea sa-l cer pentru o seara geroasa de mers in Obor pe A. Dar cu A. nu am vorbit de multa vreme, prea multa. Si ma gandesc ca ar stramba din nasu-i ca un radar, suspicios fiind de asa rugaminte. B. sigur m-ar intelege si nu ar adauga semnificatii suplimentare acestui act simplu: cumpararea unui brad pentru cireasa. Dar are acum o prietena si vreau sa-l feresc de ghilotina.

Uf, pe C. chiar nu pot sa-l rog. Ar ramane cu impresia ca m-am hotarat si ca acum vreau sa-i port copiii si nu ar fi de acord.

Ce complicat e sa cumperi un brad. Daca i-as suna pe toti acesti oameni sa ma ajute sa aduc acasa un dulap greu, n-ar fi nicio problema. Dar un brad, hm. El poarta printre crengute promisiuni si sperante si uitaturi piezise si juraminte facute in graba sau incurate prin ciucurii de la covor. Asa stand lucrurile, cireasa trebuie sa-si ia singura copacul vanjos la spinare. Urmarita doar de catre a cherry, cu ochi de strateg logistic si multa pricepere.

*Pentru protectia sentimentelor de ambele parti, numele personajelor au fost schimbate.

cireasa pe post de instalatie

ianuarie 5th, 2010

lumini

Semeni cu o instalatie de pom, mi-a zis prietenul meu imaginar I. M-a fulgerat imediat gandul ca prietenii, fie ei si imaginari, spun lucruri complet traznite.

Declaratia asta a venit dupa ce ne-am uitat amandoi o vreme, cireasa si fizician, cu ochii fixati in isteriile luminitelor de sub acest pom urias. Bradul nostru de Craciun 2009. Copac intre copaci. Luat cu sudoarea noptii de din vale de Obor.

Parea ca s-a gandit mult la treaba asta, I. Cu ce s-o aseman eu, cu ce s-o aseman eu. Cu o varza nu, cu o barza nu, cu un viezure nu. Si bucuros ca in sfarsit i-a dat ciresei de capat, a facut publica constatarea.

In primul moment nici n-am stiut daca sa ma bucur sau nu. Cert e ca m-a mirat, dupa ce am alocat putin timp de gandire, profunzimea observatiei. Pentru ca, vedeti boieri dumneavoastra, instalatia mea de pom nu e una nobila sau catusi de putin discreta, intr-o singura culoare.

Nu, domnule. Instalatia de pom este o varza de luminite de culori diferite, vreo 5. Care ba se aprind toate odata si raman asa o vreme. Ba fiecare pe rand, cu fade-in si fade-out. Ba se stinge de tot si sta putin in felul asta, sa se gandeasca ce sa faca in continuare.

In plus, din cand in cand, parca e apucata de streche. Ca cireasa. Si din cand in cand clipoceste ca si cum ar vrea sa-ti ia mintile. Ca cireasa. Alteori tace, albastra. Ca cireasa. Sau semnaleaza nereguli in sistem. Nereguli de avertizare, culoarea rosie. Ca cireasa. Alteori afiseaza lumina aurie si atat, solara. Ca cireasa.

Si dupa ce I. mi-a semnalat toate astea, m-am mai linistit. E de bine. Cireasa seamana intr-adevar cu o instalatie. Dar asta nu e rau. Ci bine rau. Cireasa e vie si colorata. Pentru I. dar si pentru altii, care nu s-au prins insa cu ce sa o asemene.

ziua orgasmului rasare

decembrie 21st, 2009

placere

Da, a fost ieri. Si da, m-am conformat. Am avut cu cine si am avut cu ce. Restul a mers uns, de la sine. Sau stai, de fapt nu a fost chiar usor.

Cand esti doar tu cu tine si ai sarcina asta, sa provoci un orgasm, traiectoria trasata e destul de clara. Si stii cam cat dureaza planul de actiune. Apesi acolo, tragi dincolo. Mangai, pedepsesti, iese pana la urma bine.

Nu ti-e jena, nu ai de ce sa dai explicatii. Doar ai mai facut-o si alte dati. Sa lasam falsa pudoare.

Dar cand esti cu cineva, se intrevede mai delicata treaba. Iti trebuie ceva calitati de bun organizator si inclinare spre obtinere de rezultate si abilitati de lucru atat individual cat si in echipa, ca sa te apuci de treaba si sa generezi si obiective atinse. E si un pic de rusinica la mijloc.

In plus, parca de data asta tot universul a complotat inspre a ma impiedica sa ma tiu de cuvant. Rugaminti de la prieteni, scrieri de scris, evenimente de participat si tot felul de alte traznai. Ca un facut, toate erau in jurul orei 8, cand trebuia sa ma produc.

Si da, recunosc ca nu s-a intamplat cand trebuia. Noroc ca mi-au dat dezlegare organizatorii, dupa ce am scris un ravas oficial. Au fost tare nemultumiti, au zis ca orgasmul meu este esential in desfasurarea evenimentelor. Dar pana la urma nu au avut ce face. Decat deloc…

Si m-au amanat cu vreo doua ore. Insa atunci, sa te tii. S-au adunat norii, s-au rupt, s-au lipit la loc de bunavoie. A venit Mos Craciun, curios sa vada ce inseamna un lucru bine facut. Noroc ca era lumina stinsa, insa renii au facut mare mizerie. Au tropait ca niste tampiti si s-au impins si in usile de la sifonier.

Dar am facut abstractie. Au rasarit ghioceii si s-au intors paserile calatoare. Apoi s-au copt ciresele si cineva a strecurat un cos intreg pe sub usa. Cu cirese culese atunci. Si in piscina de peste drum a inceput sa inoate domnul ala care face asta in fiecare dimineata de vara.

Cand credeam ca totul a reintrat in normal, vecinii s-au intors bronzati de la mare (ei mereu merg in perioada asta de inceput de septembrie) si s-au apucat imediat sa faca must. Apoi au plecat pasarile calatoare. Da-da, alea de venisera un pic mai devreme.

Si in final am ajuns epuizati sa punem ordine in calendar. Este din nou, ce bine, 21 decembrie. Suntem foarte aproape de sarbatori si maine mergem sa luam brad gras si frumos.

Ieri a fost ziua orgasmului si eu mi-am facut fara preget datoria.

am brad mexican

decembrie 23rd, 2008

jaime cu brad

Anul trecut ziceam despre bradul nostru benetton.

Anul asta a fost putin diferit. Sau poate ca nu, voi judecati. Bradul mi-a fost carat, cioplit si montat in suport. De catre un stripper mexican.

Bine, cand i-am incredintat asa sarcina n-am stiut ca asta e meseria lui. Stiam doar ca e inginer. Meseria preferata a ciresei pentru barbati. Dar ar fi trebuit sa-mi dau seama dupa jocul involuntar feselor si al pectoralilor. In timp ce spala cana de ceai.

Cert e ca odata obtinut mexicanul, m-am folosit de el nestiind care sunt adevaratele talente. Adica e ca si cum ai pune un cantaret de opera sa-ti umple carnatii. Sau un pictor sa-ti schimbe o garnitura la baie.

Stiati ca stripperii mexicani deschid portiera doamnelor pe care le intalnesc in cale? Ca le asteapta sa urce si o si inchid dupa ele? Astia barbati de moda veche care stiu sa respecte fructele. Unde e mexic pe harta? Si eu de ce nu sunt acolo?

Lucrurile au decurs asa. Se imbraca cele mai ponosite haine ca sa par o cireasa amarata. Mai precis geaca de king kong. Cum o pun, cum ii e mila cuiva de mine. Se ia a cherry, se ia un stripper mexican. Se imbarca in masina albastra cu aripi la roti.

Se merge la bucur obor noaptea. Cireasa se apuca de vorba cu tiganii. Le explica ce vrea si cat poate ea sa ofere pentru ce vrea. Mexicanul stie sa taca pana batem palma. Ca sa nu ridice costul. E criza. Doar interpreteaza ludic din pectorali si fese.

Tiganii se iau cu mainile de cap. Cireaso ne omori, si profitul nostru unde e? Cireasa se ia si ea cu mainile de codita. Tiganilor, dar eu pentru ce am muncit in decembrie? Doar ca sa iau brad de la voi?

Tiganii imi arata brad dupa brad. Toti au cate ceva gresit. Unul ca un cocostarc, slab si inalt. Altul ca un mic luptator de sumo, indesat nevoie mare. Iar altul nu zice nimic special.

La capatul gramezii, cu un halou deasupra capului. Se gaseste cel mai grasut brad si mai pufos si mai stufos. Din gramada de brazi el ridica catre mine manutele verde inchis, cu ace blande.

Stie ca e bradul meu, ma roaga sa-l iau acasa. Miroase-ma cireaso. Miroase-ma ca sa cazi pe spate si sa fii sigura ca eu sunt. Hai, vorbeste sa ma lege si sa ma ciopleasca. Mi-e frig si mie aici, de cand te astept.

Este chemat tiganul Maximus sa faca oficiile. Dar tine toporul ca pe un stilou cu penita de aur. Toti tiganii se aduna roata in jur si il iau in tarbaca. Maximus, mai cu forta tata. Si incearca sa dai in pom, nu in rotula.

Un tigan nervos si iute si negru si lucios si zvelt ca un cal arab. Ii smulge toporul din mana. Si cu buzele stranse incepe sa faca sa sara aschii. E asa de eficient ca ma apuc sa-i fac poze. Maximus rade jenat (cu hanorac, mai jos).

maximus

Tiganii toti tabara pe cireasa. Vreau si eu poza, si eu, si eu, si eu. Rad la mine, ma cheama prin padurea de brazi care o sa plece in curand la casele lor, casele voastre. Tiganii s-au inviorat dintr-o data. Se strang roata in jurul meu sa vada ce am facut.

femeie

Mexicanul isi joaca pectoralii sub geaca, in intuneric. Dar eu nu stiu asta. Stie numai el. Si mai stiu si jumate din femeile maritate din mexico city care au avut seara fetelor in ultimii ani.

Ma trag cu ei langa foc. Hai cireaso, trage in poza satra tiganeasca. Cand ne dai pozele? Uite, pe mine cauta-ma la oua. Vaaaai, tigane, de multa vreme nu mi-a mai zis cineva ceva atat de indraznet. Si cu atata public in jur.

Vaaaai, cireaso, asa e. Tare rau suna. Rad toti tiganii. Rade si cireasa. Rade si a cherry si si mexicanul cu viermusi in buci.

satra

Ajungem in casa. Stripperul apuca toporisca si se pune pe optimizat trunchiul. La jumate isi schimba iute tricoul pentru ca a transpirat transpiratie mexicana.

Abdomenul mexican face pe cele doua mamasitas prezente sa inghitim in sec. Dar alungam gandurile nepioase. E Ajunul Craciunului, mexicanii pot sa se schimbe fara frica de fata cu ciresele. Suntem si noi duse pe la biserica, nu niste brute.

Bradul bucuros, cu ochisori recunoscatori, sta falnic in sufra. Multumim si iesim cu stripperul mexican sa bem ceva. Nestiutoare inca langa ce bomba sexy stam. Tarziu in noapte aflu meseria.

Si desi suntem in public. Ma astept din clipa in clipa sa-si scoata dintr-o miscare pantalonii care sigur sunt de butaforie, cu arici. Si sa inceapa o muzica lasciva. Si in jur sa se stranga repede 100 de femei. Care sa-i bage lui jaime bani in chiloti.

Am brad tantos, am brad mexican. Fie ca lumina…