Odata ce-ai fost blonda, cu greu te mai poti considera orice altceva. Si asta indiferent de culoarea pe care o are penajul tau in prezent.
Cireasa a fost blonda ani multi si grei. Imediat dupa terminarea prunciei ea a decis ca blonde is more fun. Si nici ca a mai renuntat timp de vreo 13 ani. Blonda s-a maritat, blonda s-a angajat, blonda a divortat.
Au fost ani plini de succese reputate, cred, si cu ajutorul cositelor mele aurii. Asta si sanii, cele doua componente superficiale dar oh, atat de profunde ale parcursului meu in viata.
Acum este insa timpul pentru back to the roots. Parul de cireasa este saten aproape inchis. Asa cum a decis mama natura sa-l zamisleasca pe lume. Si nici ca se poate multumire mai mare. Nici nu mai stiam cum arata de felul lui. E dragut, de ce m-oi fi chinuit atata amar de vreme sa-l acopar, cheltuind timp si resurse.
Si totusi, sunt convinsa in sufletul meu curat ca sunt o blonda veritabila. Ba ma si port precum una. Nu, nu in sensul stupid. De fapt, sunt asa de blonda la mijloc, adica in sufletul meu, incat am convins si lumea din jur ca tot blonda am ramas si sus.
Daca ma striga cineva hei, sateno, dada, tu aia mica si tunsa scurt, n-are vreo sansa. Nici nu-mi trece prin cap sa catadicsesc sa raspund. Noroc ca multa lume simte instinctiv ca eu sunt o blonda din fire fara lecuire si mi se adreseaza ca atare. Hei, blondo, bei un cico?
Pot sa fiu si pana corbului in cap. Sufletul meu este de blonda si asta se rasfrange asupra tuturor celorlalte parti componente.
