Intai un mic preludiu. Era un balamuc ceva de speriat. Era 2 dimineata. Eram in vama. Bausem ceva dar nu destul. Ma gandesc ca si el bause, cine stie cat.
Si totusi in marea aia de oameni adunati ciorchini pe mese, ma opreste. El, dragos, posesorul de bmw. Imi zice tu ai un blog. Eu zic dar tu de unde stii si cine esti. Sunt dragos si am un bmw, a venit prompt raspunsul. Am chicotit. A ranjit.
Citise, e clar, postul meu in care ii ironizam cand fin cand grobian pe proprietarii acestei masini frumoase si nervoase din fire. Si totusi dragos nu-mi poarta pica si tot mai vine in livada. Nu are fata de cireasa niciun resentiment. M-as fi prins daca era altfel.
Si acum catre dragos, posesorul de bmw.
M-a distrat explicatia si de fapt scuza pe care ai gasit-o confratilor tai de brand care conduc ca la balamuc. Ca adica masina e prea sportiva ca sa ramai civilizat. Si ca, odata ce i te sui in carca, nu mai poti sa te comporti ca un om normal si urlii ca lupii prin paduri.
Insa Dragos, tu pari foarte manierat si ma mir sa te schimbi complet in trafic. Ma gandesc ca nu tu mi-ai taiat fata, mi-ai facut semne obscene, mi-ai detestat doar pentru ca exist si am prioritate. Sper din inima ca nu tu ai depasit toata coloana si apoi te-ai indesat in ceafa celor care stau civilizati la coada.
Cred ca nu i-ai obligat pe cei cu masini mai nespectaculoase sa te lase in fata lor. Imi place sa imi inchipui ca tu nu mergi pe contrasens pe stradute mici, si cand dai nas in nas cu o masina in legitimitate pe sensul ei, nu iti sare borsul pe nas de nervi.
Ma gandesc ca, oricat de sportiva se dovedeste a fi masina, tu reusesti sa ramai in banca ta. Si din cate am vazut, banuiesc ca nu iti plac nici pitipoancele cu silicoane si par lung si blond intins cu placa si cercei prea mari si buze prea groase si vant de baragan in privire.
Dragos, desi ai bmw, tu pari mai altfel. Si ma bucur ca am schimbat cateva vorbe cu tine.
