Aceasta scrisoare este deschisa in mod impropriu. Adica taman cel catre care o recit in gura mare nu o sa o citeasca niciodata. O sa ziceti cum, lumea e mica, s-au mai vazut cazuri si mai si. O sa afle si el prin cunostinte comune ce sunt, slava Domnului, destule.
Uite, nu. Sotul meu nu e interesat de gandurile mele internetice, desi e inca de parere (sau abia acum) ca sunt o cireasa simpatica. Daca l-as invita la o pizza, poate ca m-ar asculta. Deci pot, stiind asemenea informatii pretioase, sa zic pe sleau tot ce am chef.
Draga inginerule fara inima,
Treaba e ca descopar chiar si acum relicve care atesta faptul ca am impartit noi doi patul ala al tau foarte masiv timp de atata vreme.
Desi mi-am schimbat numele, infatisarea si aparent naravul, e ca si cum m-as aseza in gara de nord, unde e mereu mare tambalau de oameni. Si as purta de gat o tablita pe care scrie “am fost sotia inginerului fara inima”. Si din asta sa deduca toata lumea restul de reverberatii psihologice neplacute.
Am ramas, inginerule fara inima, cu impresia ca toti barbatii pe care ii intalnesc sunt prevazuti pe urechi cu plasturi performanti. Din cei putin vizibili, rezistenti la apa dar rezistenti si la problemele si doleantele si nelinistile ciresei.
Cred ca daca gura mea se apuca sa vorbeasca catre o ureche de barbat de la care vreau ceva, urechea ramane stearpa. Plasturii din ziua de azi sunt tare bine realizati, asta m-ai invatat tu pe mine. Si pentru ca mi-a informatia asta in cap, am incetat sa mai vorbesc urechilor masculine.
M-ai invatat, inginerule fara inima, ca barbatul e facut mai presus de toate sa se odihneasca. Si ca orice deranj din activitatea asta sfanta nu poate rezulta catre cireasa, daca ea incearca sa produca o asa nedreapta tulburare, decat reactii negative. Usi, cireaso, n-am chef sa mut nici macar un degetar din loc pentru tine, d-apai un munte.
De-asta cireasa trage de sacose grele cand are nevoie de ele default, fara sa mai scheaune ajutor. Cheama mesterul potrivit pentru stricaciunea potrivita si incearca cu mintea ei cata este sa se gandeasca cam cum se izoleaza un acoperis.
Mi-ai aratat, inginerule fara inima, atatea mici chitibusuri rele si nefolositoare. Pe care, pentru ca eram destul de cruda cireasa, le-am luat ca atare. Si le-am dus si eu mai departe in lumea mea. In care, din fericire, barbatii mai vor sa care sacosele femeilor, sa cheme mesteri, sa repare acoperisul si sa le asculte cand au ceva pe inima.
Sa stii ca nu vreau sa-ti cer nimic in schimb. Desi daca procesele ar functiona ca in Ally McBeall, as gasi pentru tine 198,763 de capete de acuzare mici dar de efect. Vreau doar sa-ti spun ca stiu ce mi s-a intamplat atunci si inca mai trag ponoasele.
Si ca acum sunt bine, desi mai tarai din cand in cand cate un picior metaforic vorbind, ceea ce iti doresc si tie.
Cu tot respectul pentru asa munca facuta de tine, inginerule, cu simt de raspundere,
Cireasa.
Tags: ajutor, casnicie, cireasa, inginer fara inima, lene, mesteri, sacose, somn, traume
N’as vrea sa graiesc cu pacat, dar toti inginerii din viata mea (si au fost vreo 2 chiar!) sufereau de problema urechilor “lipite”, cum ai amintit si tu. Asa ca mi’am promis sa evit eventualele traume “ingineresti” si sa ma reorientez catre alte categorii sociale, care poate stau mai bine cu auzul (cu vazul si cu toate simturile deopotriva).
Asa se face ca ultima mea isprava a fost un artist, muzician, ca sa fiu mai precisa. Si da, se simte o oarecare sensibilitate sporita, influentata probabil de instrumentul in care sufla, dar ce sa vezi? Barbatul tot barbat ramane, cu sau fara diploma de inginer, cu sau fara instrument de suflat. Si te trezesti la un moment dat ca da, stii ce ti se intamplat, dar ca e mai bine decat sa nu ti se fi intamplat deloc!
dupa ce am citit articolul de mai sus….sa stiti ca eu nu sint nici inginer si nici barbat, m-am decis ca sint martian si de profesie astrinaut
desi toata munca inginerilor ne inconjoara si ne face viata mai usoara
wow, cireasa, ca bine le mai zici! mi-am racit si eu gura de pomana cu aceasta tagma si am vorbit singura, si am tras si de sacose supergrele si altele si altele … dar am constatat (tot pe propria-mi piele, nah) ca barbatii au cam toti aceleasi metehne, si nu din nascare, ci din educatie – sau, mai bine-zis, din lipsa acesteia … multe din mamele de baieti nascuti ante-revolutiune si-au cocolosit odraslele pe motiv ca “e baiat, cum sa spele el vasele sau, doamne fereste, rufele?” … dar, spre marea mea uimire, am intilnit si exceptii, care stiu sa nu-si dea cu ciocanul peste deshte, spala vase si rufe, cara si sacose grele dupa ce, culmea, a facut cumparaturi … si, vorba ceea, nu le cad oole
:) … dar nu pentru asta ii iubim, pina la urma …
@LeneBarbie: deci barbatii care practica arte nemartiale sunt mai buni ascultatori, i see:). de verificat asta, tema pentru acasa tuturor gagicilor.
@codo: dar sper ca tu asculti femeile, cand ele tin musai sa-ti spuna ceva:)
@patratel: dar cand ne asculta, ii iubim:)
da. da
desigur ca le ascult. e ca in bancul cu inginerul si cu broscuta. numai ca eu inteleg doar anumite parti. o fi bine? o fi rau?
Si uite cum a fost scos bietul inginer fara inima la tabla, fara ca macar sa stie ce l-a lovit
Dar sunt de acord cu cineva de mai sus care zice ca nu tzine de profesie, desi, parca am observat si eu o atentie mai sporita la artisti:)
Buna dimineata. Io mi-am dat seama ca suntem colegi la THE1, de curind cind am citit textul despre cele saizeci si noua de mirari. Scris foarte bine. Niciodata nu mi-ar fi trecut prin cap (ca pot) sa scriu despre asa ceva. De ce îţi scriu? Pentru că m-ai provocat (nu ştiam de scrisoarea deschisă, îmi pare rău etc.)
Alexandru
unele chestiuni de atitudine tin de educatia primita de la mama si nu de scoala…zic eu… si, nu cred ca e corect sa spunem inginer=insensibil. precis exista si economisti, medici, profesori, muzicieni, whatever…egocentrici, lenesi si insensibili.
numa’ zic si eu o parere!
in rest, numai bine sanuco!
@marie_jeanne: i know. i know you know.
@codo: e bine, promit:)
@ralu: inginerul nu intelege niciodata ce il loveste, desi il tot loveste:D
@alexandru: ce bine imi pare sa te cunosc:). si sa nu-ti para rau de sechelele mele lasate de inginerul fara inima. poate ca ceva din experienta aia mi-a facut si bine:)
@gabiwho: as zice doar ca eu ador inginerii si ii caut cu lumanarea si am multi martori in sensul asta. doar ca asta, asta anume, nu avea inima, saracul.
he should go see the wizard, the wonderful wizard of oz
ma intreb cum o fi mai bine, sa nu te asculte si sa stea langa tine sau sa te asculte atent cateva luni si apoi sa plece mancand norii?
eu am o singura informatie despre barbati si o pot atesta si certifica si statua ca pe o axioma. toti barbatii pleaca. cel putin toti pe care i-am iubit sau macar pe care i-as putea iubi.
SANUCAI. Nu, stiu, am trecut prin asa ceva mai demult, desi avem acum cam aceeasi varsta. Dar nu e bine, nu e. Ceea ce invatam din asa ceva ne face mai buni in scris, dar pe noi ne slabeste.
E ceva surprinzător însă, pentru cineva care citeşte Houellebecq (eu am scris mult despre el, am o carte, ţi-o dau dacă avem ocazia). În revistele glossy se scrie cu acelaşi ton, cumva detaşat (chiar cinic în revistele pt bărbaţi) despre orice. Mă întreb dacă nu te-ai gîndit, sau ai încercat, să scrii ficţiune. În glossy, ţi se dă senzaţia că toate experienţele sunt egale pe lume, cu excepţia celor despre care nu se scrie niciodată (ca moartea cuiva), care nici nu există. Asta, legat de textul tău despre upside-downul lubric.
Cu bine,
Alexandru
Ce aveţi voi cu săracuţ inginer???
De ce ziceţi că nu are inimă?
Ştiu eu unu care, într-adevăr, nu e inginer, dar are o grămadă de inimă şi…tot aşa s-a purtat vro 14 ani…
Deci…ce vroiam să zic e că… nu e musai să n-ai inimă ca să te porţi aşa… E suficient să fii bou!
Femeile tind sa transforme barbatul in ce ar vrea ele sa fie.. In loc sa se concetreze pe partile lui bune si pe lucrurile frumoase pe care le traiesc impreuna se concetreaza pe ce ar mai trebui sa schimbe la el ca sa fie barbatul perfect si… Surpiza… barbatii nu se schimba.
Majoritatea femeilor sunt nefericite pentru ca ele isi aleg sa fie asa. In loc sa se bucure de fiecare lucru frumos din relatie (un zambet, o imbratisare, o plimbare, un concediu, un lucru cat de mic facut impreuna cu drag) prefera sa se enerveze si sa sufere pentru multe lucruri pe care ei nu le fac. Lucruri care de fapt privite in ansamblu sunt niste fleacuri.
As putea sa spun ca am avut si eu in inginer fara inima (de fapt era regizor) dar nu spun asta pentru ca nu ar fi adevarat. Am si eu o lista la fel de lunga de lucruri pe care nu le facea. Avea o inima extraordinar de buna, am trait niste momente incredibile cu el dar pur si simplu nu ne-am potrivit sau nu ne-am sincronizat. Acel “inginer fara inima” face pe cineva foarte fericita acum.
E foarte usor sa dai vina pe celalalt.