SANUCA

Cireasa nu poate sta locului, asta se stie. Are nevoie de adrenalina in viata nelinistita din livada.

Cireasa vrea sa se apuce de radio, si asta se stie. Radioul e pe rezolutia ultimului an, daca nu chiar si pe cealalta. Trebuie sa verific. Undeva intre locuitul in Turcia pentru 6 luni si pus voci pentru desene animate. Si cand cireasa vrea, cireasa trage de toate sforile, itele, parghiile si toate celelalte instrumente pe care le are la indemana.

Si in final, cireasa izbuteste. Asa m-am invatat. Vazut dinafara, i se parea ciresei ca radioul asta trebuie sa fie ceva destul de la indemana dumisale. Ca odata ce sparge gheata, trebuie ca merge uns, fara gogalti. De unde sa inteleaga sireaca cu ce se mananca calea undelor.

Si uite cum universul concura la dorinta ciresei. Si incepe ea o colaborare cu un radio foarte bun, la departamentul cultural. Bucuroasa de asa intamplare, cireasa aranjeaza prima ei interventie. Trebuie cum, necum, sa produca o stire despre lansarea unei carti.

Se inarmeaza cireasa cu un aparat complicat, de inregistrat sunete. Isi ia cu dansa un carnetel si un creion. Si pe o prietena buna, cu experienta in radio, susnumita Little Stones. Care o asigura pe cireasa ca totul va fi bine si sa nu-si faca griji din asa maruntisuri.

La lansarea cu pricina, numai somitati. Cireasa abia intelege cum se umbla cu tehnologia cu pricina. Nu intelege cand inregistreaza si cand nu. Si care sunt semnele exacte ca lucrul asta se intampla au ba. Prea mult luminite si clipoceli si butoane are aparatul.

I s-a explicat ca trebuie sa aduca sunet musai de la acest eveniment, deci stresul e dublu. Daca ceva merge prost? Si sunt atatea care tind sa mearga prost. I s-a mai explicat ca materialul final, un reportaj, trebuie sa contina asa. Sunet de fundal peste care sa fie inserturi cu vocile celor prezenti (de ales de catre cireasa cele mai interesante spuse) si vocea ei care sa prezinte si sa lege celelalte voci intre ele, intr-un material de 2″.

Pare simplu? Nu e. Cireasa are noroc si inregistreaza, dar e anuntata ca urmeaza sa fie si sunata pentru a face o relatare in direct, pe langa reportajul pentru a doua zi. Este prevenita ca nu i se vor pune intrebari ajutatoare, cum a mai patit ea cand a vorbit cireasa pe tort cu diverse alte ocazii. Cireasa se tulbura si simte ghimpe la sambure.

Cireasa trebuie sa-si scrie acolo, la eveniment, pe o foaie, ce are de gand sa zica. Si relatarea trebuie sa fie demna de urechile apartinand celor catorva milioane de ascultatori. Zis si facut. Se precipita cireasa, transpira, scoate un crampei de creion, scrijeleste cu el pe o foicica ce-i trece la prima mana prin cap.

In loc de puterea de la Kremlin, scrie puterea de la Berlin si in loc de Cristian Tudor Popescu scrie Constantin Tudor Popescu. Numele scriitoarei, cel mai complicat din lume, de rostit in direct. Domeniul in care se inscrie cartea, si el tot cel mai complicat din lume: politica externa rusa si incalcarea drepturilor omului, de catre regimul mai sus numit.

Transpira cireasa intrucat isi da seama ca mintea nu o mai ajuta si ca umbla creanga, mintea singura, pe unde are ea chef, de atata stres. Emotii mari, monser. E inca frig de iarna dar cireasa este scaldata in sudorile cele mai fierbinti. Are parul lipit de cap si surse spun ca poseda privire ratacita. Unii spun ca a si latrat, aratandu-si coltii trecatorilor grabiti.

Este sunata in direct si aude, cu mintea topindu-i-se si devenind de consistenta laptelui si poate si culoarea condensat, prezentarea facuta de realizatoarea de emisiune care o introduce in direct. Si cireasa fara experienta in relatari in direct, isi da seama cu groaza de ceva.

Si anume ca ea nu a intrebat exact daca sa faca o prezentare generala a subiectului sau sa relateze strict ce se intampla. Si ca doamna care o prezinta nu zice si acum vorbim cu cireasa, o steluta a fm-ului de azi dar stea in toata regula a fm-ului de maine. Ci doamna zice cam 70% din ce avea cireasa scris pe foaie.

Moment in care cireasa realizeaza ca are de facut prima relatare din viata ei, care oricum e un moment emotionant chiar si cand esti pregatit. D-apai cand ai un timp t si un text t minus 70% text de zis. Repet, domeniul, politica externa ruseasca. Floare la ureche pentru cireasa care scrie despre relatii&stuff.

Prin ce-am trecut, greu de zis. Ce-am baiguit acolo, nu vreau sa-mi aduc aminte. Vreau sa mentionez doar sufletul care-mi iesise din corp si acum falfaia spre o lume mai buna. Si sa faci o relatare fara suflet, va spun, nu e ok. Trei parti moarta si o poarta vie, am reusit sa ies din direct. Doamna cu pricina s-a milostivit prin a nu mai arata lumii ce niznaica sunt.

Si ma intorc la munca de bricolaj cu sunete. Cand este vorba de montat stirea, e bine sa aveti idee. Este un program cu viermi, asa, in care se deghizeaza sunetele. Little Stones zice ca e simplu dar eu va avertizez. Lasa un om normal cu programul ala si niste voci si spune-i sa faca un material. Si ii semnezi condamnarea la depresie.

As mai adauga ca in sunetul de fundal pe care l-am inregistrat de la eveniment, plangea in continuu un copil. Si ca eu am crezut ca microfonul la care m-am inregistrat pe mine mai apoi, intr-o buda, se tine lipit de gura. Si din cauza asta au iesit niste pocnituri groaznice. Si ca am esuat in a umbla cu programul cu viermi.

Asa e cu meseria noua, e bratara de stres. Dar pentru ca pana la urma lumea a avut rabdare cu mine, meseria asta noua se dovedeste si bratara de aur. Si uite cum sunt unul dintre reporterii colaboratori ai unui radio foarte tare.

Bravo cireaso, inca un punct bifat pe rezolutie. Si unui important, nu gluma. Bravo mie.

Tags: cultura, meserie bratara de aur, provocare, radio, stres, tenacitate

This entry was posted on luni, aprilie 19th, 2010 at 8:04 pm and is filed under Cu curca la raze. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.