epilatul inghinal, un act medieval

noiembrie 10th, 2009

tortura

Cireasa este o femeie tare.

Cine nu crede, sa stie asa. Cand se taie dumneaei la mana, nu cade gramada pe jos lesinata. Nu urla precum o domnita slaba de inger. Si intreaga viata nu ii trece prin fata ochilor, in fragmente mici dar semnificative.

Ea mai degraba rupe flanela de pe omul langa care se gaseste. Face rapid (precum intoarcerea din trei miscari cand are un spate un Q7 si vine din fata si un X5) o fasa profesionista. Si crede ca viata merge mai departe. Tare femeie, cireasa.

Dar nu si cand e vorba despre epilatul inghial. Aceasta tortura medievala care inca mai este permisa. Ba chiar, in ce lume traim! promovata astazi ca ritual de frumusete feminina.

Cireasa se epileaza de 21 de ani. Din pruncie, adica. Ai zice ca un suflet de om ar trebui sa se obisnuiasca pana la urma cu greul. Zice sa nu-i dai omului cat poa’ sa duca. O fi asa in unele cazuri, nu zic. Daca-mi pui in carca un sac greu, m-oi chinui sa nu-l scap.

Dar cine se epileaza inghinal stie. Stie ca poti sa te epilezi si 102 ani, in fiecare zi, in zori si la apus. Si tot strangi din buci si ti se inmoaie ochii si esti pe buza infarctului miocardic cand cosmeticiana se apropie cu arma crimei de zonele tale moi.

Cand ea ma trage cu salbaticie de parul de pe picioare, nici nu mai clipesc. Durerea asta e o treaba de rutina. Daca ma gandesc la ceva frumos in timpul asta, cum ar fi vacanta de ski care chiar se apropie, nici nu ma implica prea tare.

Dar epilatul inghinal, cu asta nu se glumeste. De ce or fi avut medievalii nevoie sa se complice cu oua fierbinti la subsiorile victimelor lor si cu smuls de unghii. De ce ii trageau pe roata pe dusmani si ii obligau sa inghita zeci de metri de panza uda pana la loc comanda.

De ce, cand tot ce aveau de facut era sa-si epileze musterii intre picioare. Pe bucatele mici. Ar fi spus si laptele pe care l-au supt de la mumele lor. Si s-ar fi convertit la orice voiau tortionarii sa se converteasca, daca e.

Cand ti se aplica ceara, zici intai ca cineva vrea sa te dezmierde. Pune-mi si aici. Imi place. E cald si bine si nimic nu anunta urgia care sta sa se dezlantuie asupra trupusorului naiv.

Dar cand este timpul sa scoata ceara cu tot cu blanita aferenta, femeia aia deja poarta serpi in loc de par. Si gura rea nu mai poate sa-i acopere caninii crescuti prea multisor. Si de ce, de ce are tenul atat de albastru? Iar dinspre ea vine miros fetid, puternic, de pucioasa?

Demnitatea ciresei scade. Femeie, aibi mila. Ce ti-am facut eu tie. Lasa ca ne-ntelegem noi. Numai nu ma mai chinui asa de nemilos. Ai si tu copii acasa. Opreste-te, altfel toata agresiunea asta se va intoarce asupra lor.

Daca ma cruti, o sa-ti scriu toate scrisorile la care te chinui atat. Si…si o sa te spal pe spate cu buretele in fiecare seara. Nimic. Ma-sa nenumitului sta aplecata peste intimitatea mea. Si ma trage de intreaga fiinta, ca pentru ultima data.

Si de cand cu modelul asta avangardist. Care cere ca orice femeie care se respecta sa nu aiba nici picior de peri, pufi si pene, de la brau si pana in varful unghiilor rosii, m-am ras. Si totodata lins pe bot de linistea carnii.

La fiecare trei saptamani las umerii in jos. Sumetesc colturile gurii. Si ii dau cheile corpului meu nenumitei, spunandu-i moale. Fii capitanul meu. Si ia-ma de tot. Pierdut, asa.

Abia astept sa evoluam si noi. Si sa consideram femeia stufoasa drept model de frumusete upgradata, conforma cu epoca. Pana atunci insa, cireasa traieste pe muchie, timpuri si rigori medievale.

cireasa castigacioasa

noiembrie 8th, 2009

horses-gallop copy

Primele chestii pe care o sa le fac sunt niste cumparaturi.

O sa achizionez la Nisa o locuinta mica dar vesela. Nu pe Promenade des Anglais, ca nu sunt lacoma. O mansarda mica cu vedere in centrul vechi. Unde e vara lumea imbracata in alb si se canta jazz live. Din mai as poposi acolo si nu m-as da dusa pana in septembrie.

O sa iau si o casa traditionala in Bucovina. Pusa strategic langa dealuri molcome, apa cu pesti, padure fosnitoare, oameni draguti si o biserica veche. Normal ca o sa am si livada de pruni.

Ati vazut vreodata o livada de pruni in floare? Au flori doar un pic roz. Cateodata ramai cu impresia ca doar ti se pare. Si ca poate sunt de fapt albe ca zapada.

Prin curte sunt cai, oi, vaci si macar o capra. In beci sunt toate bunatatile pamantului. Pe foc clocoteste mereu o mamaliga. Garnitura pentru ciulamaua de hribi. Placerea mea.

O sa cumpar o editura buna care sa-mi scoata cartea mea. Nu ca ea, cartea, n-ar fi buna. Dar sa-mi fie mai usor. Si sa nu mai fiu nevoita sa trec prin tracul prezentarii si negocierii. Ce sunt eu? Cireasa talentata sau targovet?

O sa o anunt pe maseuza Geta ca de acum inainte locuieste cu mine. Si ea si familia ei pe care nu o cunosc si dupa care probabil nici nu o sa ma omor. Dar na, chiar si cand esti cireasa bogatanca trebuie sa faci niscaiva compromisuri.

Tot ce are de facut este sa-si tina mainile pe maine mare parte din timpul cat voi sta acasa. Geta, nu-ti fie frica. Gata cu greutatile. O sa fie bine.

O sa angajez imediat bucatar personal venit din Turcia. Camerista frantuzoaica care sa impleteasca ale ciresei cosite frumos. Si sa ii faca unghiile de pa picioare. Bineinteles, in timp ce Geta saraca tot face masaj.

O sa incerc fara odihna sa cuplez turcul cu frantuzoaica. Doar ca sa ma distrez, asa. Ca o bogatanca excentrica ce sunt.

Uite, ariciule, nu. Nu o sa-mi dau demisia. O sa scriu in continuare la hotcity si si in celelalte locuri unde activez placere. Dar poate sau de fapt sigur, mai putine ore pe zi. Na, intelege-ma si pe mine.

N-ai fi crezut-o p-asta, nu? E, asa sunt eu, o cireasa implicata. Chiar daca sunt putred de bogata.

O sa fac cadouri consistente si targetate prietenilor. Dar cred ca nu bani. Ce vrei, excentricitatile bogatilor. Unuia o cafenea, altuia un club bun unde sa puna el muzica. Unuia un tratament fabulos, altuia un han. Cuiva un adapost urias pentru toti cainii din lume. Altcuiva o televiziune numai cu stiri pozitive.

Dar nu inainte de a o acoperi pe mama de cireasa cu euro. Ei ii plac cumparaturile ceva de speriat. Si i-as da si un servitor care sa o insoteasca la Carrefour si la piata si la mall si pe unde mai are ea de ales chestii. Sa ii care sacosele si sa ii faca o conversatie antrenanta.

Dupa ce toate astea sunt puse la punct, hai sa calatorim des. Sediul central este in cele cateva resedinte fixe. Dar cireasa are nevoie de mai mult de atat. S-ar putea sa vrea sa vada lumea privind-o din balon. O tenteaza de mult.

Probabil ca nu o sa ma mai scol dimineata. O sa beau des fresh de portocale. O sa am platon de matase. O sa am cei mai frumosi pantofi. Si o sa dau petreceri cu mese bogate in fiecare zi.

Incerc sa-mi pastrez samburele pe umeri. Dar e greu sa-mi tin cumpatul 100%. Cum ar fi daca as castiga cele 7 milioane la care am pus bilet?

Cireasa are inregistrat bilet. Si-a facut iluzii. Si acum nu mai poate de excitare. Oare numarul 18 scrijelit insistent de 3x chiar o sa-i aduca cele trebuincioase?

unghia degetului meu mic

noiembrie 6th, 2009

unghie

Se petrece un miracol. Unghia de la degetul meu mic de la mana creste intr-o zi cat altii intr-un an. Precum Fat-Frumos.

Sufera de expansiunea asta necontrolata si cea stanga si cea dreapta. Pot sa dovedesc ce zic cu probe de netagaduit. Daca imi da cineva un centimetru de croitorie. Sau un penar ce contine si rigla.

Poate ca miracol nu e cuvantul bun. Pentru ca el desemneaza ceva pozitiv. Ori eu sunt destul de nemultumita de turnura pe care o iau lucrurile.

Am destule chestii la care sa ma gandesc, ca sa mai pun pe lista si asta. Sa tin minte adica sa-mi verific mereu unghiile mici. Sa nu ies cu ele in populatie semanand izbitor cu un dansator thailandez de dansuri traditionale.

Eu sunt cireasa romanca. Si cand conationalii mei poarta unghii lungi la degetul mic, inseamna ceva special. Nu stiu ce, dar nu vreau si eu sa fac parte dintre ei. Pare ca unghia mica lunga are o conotatie culturala care imi scapa.

Deci ma chinuie ideea ca trebuie sa le verific permanent. Sa vad cat de tare au luat-o razna. Si sa iau masuri.

Celelalte stau cuminti pe loc. Cu ele n-am nicio problema. Sunt chiar ofticata ca se rup des anapoda si imi agat in ele ciorapii. Mi-am dorit mereu unghii lungi. Dar m-am obisnuit cu ideea ca n-am material bun pentru asa ceva. Ele nu cresc.

Ba chiar unghia de la aratator, de exemplu, ramane mereu putintel in urma. Trebuie sa o impung mereu de la spate. Sau s-o momesc cu o bucata de carne proaspata. Hai domnule. Ce facem aici. Ca ne rad si curcile. Si pe cea stanga si pe cea dreapta trebuie sa o momesc ca sa avanseze cat de cat.

Dar unghia degetului mic, va spun. Cum ma intorc putin cu spatele, cum castiga teren. De cate ori observ, e prea tarziu. Degeaba imi aliniez cele zece degete pe marginea mesei.

Degeaba le cert aspru si zbier la ele, pentru motive diferite. Pe opt dintre unghii le cert ca nu tin pasul. Pe celelalte doua, cele mici de care va zic, le cert ca sunt secesioniste. Si ca vor mereu sa-si depaseasca planul. Si ca nu au spirit de echipa.

Degeaba imi ies din pepeni. Situatia e mereu aceeasi. Unghiile mici se itesc falnice. Ca si cum le-am dresat special si cu infinita rabdare. Sa le fac sa fie ele mai cu mot. Niste invingatoare.

Mi-e si frica sa ma mai culc. Daca in timp ce dorm ele se vorbesc intre ele. Si cresc nemasurat. Astfel incat nu mai pot sa ma dau jos din pat.

Ma rog, nu stiu. Om vedea. Cert e ca am problema asta. Care mi-a scapat de sub control.

concediu pentru storcatorul de fructe

noiembrie 5th, 2009

fructe

Cireasa si-a dorit mereu un stocator de fructe.

Unul din ala in care sa pui fructul sau legumul. Sa il apesi cu toata forta cireseasca, pana este inghitit tot, impotriva vointei lui, de centrifuga.

Si sa rezulte din asta doua chestii. Pe o parte, un pahar cu suc care te face sa plesnesti de sanatate. Pe cealalta, resturile neinsufletite ale participantilor la suc. Uscate, ca un rumegus. Practic cenusa celor ce au fost.

Sigur, daca esti mai milos din fire, nu poti sa ai storcator. Te doare fiecare gemet al morcovului. Si fiecare scancet al marului. Dar eu, eu n-am suflet cand vine vorba despre suprimarea hranei omenesti. Cand mi-e foame, calc totul in picioare.

Pana insa sa ajunga cireasa singura sa achizitioneze unul, a gazduit intr-o seara un storcator venit la pachet cu un musafir. Eu ma uitam in timpul asta cu invidie la proprietar.

Storcatoarele de noua generatie sunt extraordinar de frumoase. Sa-l vedeti pe asta cum era facut din inox si plastic negru. Puternic, sarmant, o nebunie. Am facut toti o proba. Lucrurile nu au mers bine, in ceea ce ma priveste.

Storcatorul era aratos dar pica in categoria branza rea in burduf superb. Desi i-am introdus in pantece destule fructe, el a scos sfidator doar nitel suc. Si pe partea cealalta, in loc de cenusa fructelor, un fel de pulpa, asa. Care mai continea ceva zeama. Si nu e drept.

Dar ce m-a uimit cel mai mult si m-a facut sa ma multumesc cu viata ce o am acum, sine storcatorum, este implicarea din partea proprietarului.

Eu tineam minte, de la produsele alea rusesti care se gaseau la piata. Si de care a avut si cireasa cand era pui. Ca e simplu de folosit. Nu, nene, nu. Stocatorul asta arogant si sunt ferm convinsa ca toate cele de teapa lui fac exact la fel, nu te lasa in boii tai.

Dupa ce ca a produs doar trei degetare de suc. Complet insuficiente si pentru o familie in care se traieste in armonie, d-apai in alte situatii, el propune spre curatare nu mai putin de sapte componente. Repet, pentru cei mai neatenti. Sapte componente.

Ceea ce inseamna, in termeni simpli, ca lucrurile se petrec asa. Daca esti genul care simti din cand in cand, la intervale regulate, ca ai pofta teribila de suc. Asa de teribila incat esti pregatit sa faci orice pentru asta, atunci da. Cumpara-ti unul.

Si cand te decizi ca a venit vremea sa bei, anunta la birou. Spune-le ca tu iti iei o zi libera, pentru ca ti-e sete. Inchide-te cu storcatorul in bucatarie. Fa-ti mendrele cu el.

Iesi apoi rosu la fata de placere si efort. Si restul zilei o sa ti-l petreci spaland cu grija componentele. Dar pentru sanatate, ce nu facem noi, oamenii moderni. Alti oameni moderni, nu eu.

Eu ma dezic de asa masinarie cu fite. Si in concediu vreau sa merg la ski. Nu sa stau la chiuveta. Cine n-are storcator de fructe dar nici zile de concediu, sa nu-si ia.

mi-e frica de senzualitatea indiana

noiembrie 4th, 2009

HEL231984

Cireasa se intreaba uneori, cand e toamna si are timp. Oare ce fac indienii cand vine seara si au terminat de mancat?

Ce-si soptesc si ce se intampla intre ei dupa ce isi culca copiii maro, isi desfac sari-urile in culori vii, isi scot tarlicii care nu scot nici un zgomot. Si se strecoara in milioanele de paturi tantrice aparate de plase de tantari?

Si continua cireasa. Aduce pielea de culoarea cacaoai cu lapte si o anume stiinta pentru manevre iscusite in pat?

Oare toti indienii, barbati, femei, si poate si copii, stiu sa faca dragoste mai bine decat oricine altcineva? Sau e doar un mit inventat ca sa ne complexeze pe noi, caucazienii.

Ma gandesc ca noi o ducem mai bine economic. Si atunci indienii, ca sa se razbune, au scornit mitul asta. Ca sa ne faca sa ne simtim cu coada-ntre picioare.

Daca te uiti la ilustratiile sexuale care troneaza mandre pe serenele temple indiene, iti mai vine putin inima la loc. Sunt acolo descrise cu grija orgii care fac bunicile sa roseasca.

Dar asta, daca ne punem mintea, stim sa facem si noi. Trebuie doar sa sunam niste prieteni si sa le propunem un sex party. La care sa avem si niscaiva animale domestice sau salbatice.

Iar daca studiezi cu atentie, cum am facut eu, pozitiile explicate in celebrul text Kama Sutra, vezi ca indienii se contorsioneaza de le sar capacele. Dar de ce sa incerci sa levitezi facand sex, cand e bine si asa. Cu picioarele pe pamant, odihnindu-te dupa o zi de munca in pozitia misionarului.

Deci pana acum, trebuie sa recunosc ca nu sunt foarte impresionata. Sa facem sex sprijinindu-ne in degetul inelar de la picior putem si noi. Doar ca suntem un pic mai lenesi si preferam sa stam comod.

Si atunci? Unde sta fascinatia senzualitatii scoborate din Ramayana si Mahabharata? Ce l-a tulburat intratat pe Eliade incat era sa lesine cand a fost lasat sa atinga partea interioara a antebratului lui Maytreyi?

Poate ca in cazul lui a fost vorba taman de fructul interzis. Pun pariu ca daca m-as prezenta nu cu partea interioara a antebratului, ci cu fesa dreapta dezvelita de sub un slip roz bonbon la o mare personalitate literara din ziua de astazi, nu s-ar intampla mare lucru.

Incerc sa gasesc si eu explicatii aici, de-aia bat campii. De fapt sunt invidioasa.

Am avut de curand de scris un material despre pozitii sexuale. Si tot cautand pe net poze cu asta, am ramas uimita. Cate pozitii exista pe lume, venite de la indieni. Si cum eu folosesc doar cateva dintre ele si ma cred o mare practicatoare de iubire.