Chinezii sunt acest popor temeinic si organizat. Nimic nu le scapa si nu exista lucruri lasate la voia intamplarii.
Prin urmare, de ce sa ma mai mir. Normal ca pungutele lor pentru vomat in avion sunt la fel de bine puse la punct.
Punguta de voma chinezeasca e tot din hartie. Ca si alte pungute cosmopolite din lumea-ntreaga. O paranteza sa-mi fie ingaduita. Caci acum mi-am dat seama. De ce sunt oare facute din hartie pungutele pentru voma?
Orice voma care se respecta, va simt de acord, nu sta sa se impiedice de un plic. Ce arata mai potrivit pentru o scrisoare de amor decat pentru miscari antiperistaltice. Facem mobila si haine din plastic. Dar cand vine vorba despre punguta de voma, avem principii de moda veche.
Daca chiar te apuca pofta de vomat, e clar ca punguta asta nu are nicio sansa. Este probabil doar un gest simbolic facut de catre compania aeriana. Ca sa-ti arate ca s-au gandit si la asta. Le pasa ca ti-e rau. Dar chiar n-au ce sa-ti faca.
Si inchid paranteza. Materialul ca materialul, hai sa nu fiu carcotasa. Dar cum de le-a dat prin cap sa faca punguta asta cat o nuca? Oare sa nu fi vomat designerii niciodata?
Ei oare nu stiu ca odata declansata actiunea voma, lucrurile sunt complet iesite de sub control? Omul preda stafeta si devine atunci sclavul bucatelor nesanatoase care l-au adus in starea asta.
Cum faci, in timp ce alti pasageri se uita ingroziti la tine si cu dezgust nedisimulat, cum faci zic, sa directionezi jetul catre gura minuscula a pungii? Si, odata gasita intrarea cat o puta de furnica, cum se gandesc ei ca o sa ramai priponit acolo? Sa evacuezi in mod ordonat tot ce iti vine la indegura?
Hm. E ca si cum ai auzi ca cineva are diaree. Si i-ai intinde plin de solicitudine un degetar. Cu rugamintea sa se elibereze in el dar sa nu cumva sa depaseasca granitele.
Ma rog, sa ma intorc la latura chinezeasca a problemei. Ca si cum punguta universala pentru voma nu era deja destul de greu de folosit, chinezii, ce s-au gandit ei…Au si sigilat-o pe singura parte in care era deschisa catre om.
In plus, pe ea sunt trecute diverse instructiuni de folosire. Fara de care nici sa nu te gandesti sa pui mana pe ea. Deci, daca iti vine sa vomiti in spatiul aerian chinezesc, apuci punga. Dar ii citesti intai sumarul.
Apoi insisti pe capitolele unde simti ca nu esti pregatit. Dupa ce te simti mai apt pentru folosire, ii cauti cuta aia de rupere. Aia de care trebuie sa tragi intr-un anumit fel ca sa te izbavesti.
La cum ii stiu insa pe chinezi, nu-i tot. Sunt convinsa ca, imediat ce te vad ca te albesti la fata, semn ca esti la o ananghie, si dai sa apuci punguta, te roaga sa fii demn. Sa te abtii putin, cat sa completezi un chestionar.
De ce ai venit in China. Ce orase o sa vizitezi. Daca asta e prima data cand esti pe pamant chinez. Si adresa spre care te indrepti. Un numar de telefon in caz ca vomiti prea tare, fatal adica.
La final, cand vad ca iti curge transpiratie rece pe tample, te mai intreaba daca esti multumit de serviciile aeriene. Si te mai roaga sa apesi doar un buton. Cel prin care exprimi gradul de satisfactie. Si gata, poti sa-i dai drumul.
Sigur, ei nu stiu ce riscuri isi asuma cu noi, non-chinezii. Pana sa trecem de toate etapele si sa ne calificam in finala pentru punguta de voma chinezeasca, incarcatura se afla deja pe ceafa nefericitului din fata.
Dar chinezii nu se pierd cu firea si nu lasa din standarde. Ei stiu ca sunt alte x milioane de compatrioti care o sa faca cu demnitate tot ce li se cere. Si abia apoi o sa vomite in deplina legalitate.
Pentru ca, daca poti spune cu tarie ceva despre chinezi pe lumea asta, ei bine asta este: sunt disciplinati, domnule!
