Am o vaca si am si o gaina. Asa arata gospodaria mea.
Vaca sta cuminte pe masa si, in mod bizar, e lipsita de insasi feminitatea ei. Producatorii au pictat-o frumos dar au zamislit-o pe lume fara ugere. Nu face muu-muu, nu da lapte proaspat nedegresat partial si nu se uita cu ochii ei de vaca melancolica si plina de pofte la iarba. E doar frumoasa si sta acolo, cu o gaura in spate. Vaca este austriaca, o rasa de Salzburg.
Gaina n-a mai facut oua de nu mai stiu cand. Locul ei preferat este pe frigider. Isi imparte locul cu doua pisici si este inconjurata de niste castroane rosii. Este grasa, tantosa si cu un cioc obraznic. Nu, nu o sa o tai niciodata pentru ciorbita. M-am obisnuit sa ma vegheze pe mine si pe cine se mai afla prin bucatarie din locul potrivit. Si ea are o gaura in spate.
Si cum ma uitam asa la ele, mi-am dat seama ca am gresit pe undeva. De multa vreme nu le-am mai tratat pe cele doua dobitoace drept ce sunt de fapt. Vistiernici angajati cu ziua in livada mea. Cine mai stie de cand nu am mai introdus vreun banut in corpul lor dornic de joaca. Dar dupa o discutie ca intre femei cu mama de cireasa mi-am seama ca nu fac bine.
Rolul unei pusculite este sa adaposteasca bani. Nu sa sada degeaba, oricat de desavarsita i-ar fi frumusetea. Asa ca am inceput cu timiditate dar totusi am inceput sa le hranesc pe rand. Mi-am intors buzunarele pe dos si am inceput sa picur avere in cele doua visterii.
Vaca este mai vesela acum, ca si-a recapatat rostul pe lume. Nu tu uger dar asta nu o mai supara neaparat. Bine macar ca intra bani. Gaina nu mai cotcodaceste a paguba. Sta mandra si, cand sunt intoarsa cu spatele, isi numara veniturile. In loc de oua, face bani.
Lucrurile si-au intrat in fagasul lor la mine in casa. Bine ca am reglat problema spinoasa. Ce m-or mai fi barfit orataniile vecinilor. Ca nu le dau nimic. Ca ele traiesc degeaba. Ca ce fel de casa e asta fara o pusculita care zornaie. Pot sa vina sarbatorile. Totul e randuit acum.
