Cine a apucat sa doarma cu mine in viata mea de adult, adica singur fostul meu sot, inginerul fara inima, stie. Stie ca ma pun pe spate, asa, si nici ca ma mai clintesc pana dimineata. Ca si cum as privi cerul instelat toata noaptea, ce daca am un acoperis deasupra. Nu ma incurc eu in nimicuri.
Si totusi alaltaieri noapte s-a intamplat ceva curios. M-am pus eu ca de obicei, sunny side up. Dar apoi ceva s-a petrecut altfel decat planificat. M-am trezit in diverse momente din noapte. Eram contorsionata nevoie mare, ca la circ. Ma durea ba un umar pe care il strivisem sub greutatea mea herculeana. Ba ma striga sa o ajut instant o ureche impaturita din greseala intr-un pliu dureros.
Am masurat patul cu al meu corp centimetru cu milimetru. Unde mi-au stat picioarele mi s-a gasit apoi capul. Am taiat diagonale, m-am impachetat in asternut ca o sarmaluta in foi de bumbac. La fiecare trezire ma minunam de situatia in care am ajuns. Ma luam si ma asezam frumos la loc, cum sade bine unei cirese.
Toate ca toate dar dimineata nu s-a terminat cu happy end. M-am trezit cu un genunchi sucit. Sucit rau si dureros ca o masea nastrusnica. Este exact genul ala de durere care apare cand alergi mult cu pantofi nepotriviti. Sau skiezi pe o panta foarte abrupta si te fortezi la capacitate maxima, suficient de mult timp.
Nu pot sa nu ma intreb unde am fost in noaptea cu pricina. Dupa cine am alergat si de ce si mai ales cu ce rezultate. Am prins lucrul sau vietatea dupa care am alergat. Daca nu asta a fost motivul betesgului, as vrea atunci sa stiu numaidecat cu ce am fost momita afara din asternut. Ce m-a determinat, in plina iarna si pe un ger cumplit, sa skiez in camasa de noapte, sub pretextul ca este o urgenta.
Cursa mea nocturna misterioasa m-a scos doua zile din circuitul mersului la aerobic pe timp de zi. In timpul asta, n-am primit niciun semn cat de mic de la cineva interesant. Da, exista in viata mea lucruri si oameni pentru care as parasi patul cald in miez de noapte si as face lucruri traznite. Dar cei pentru care as face asta se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si nici gura nu le miroase.
Oblojindu-mi piciorul cum pot, inca mai astept un raspuns.
