o lume animala subiectiva

ianuarie 11th, 2009

cal_normal

De ce nu deseneaza nimeni elefanti care tin trompa in jos? De ce?

De ce in bibelouri toti caii au coada in vant si coama zglobie si cel putin un picior ridicat? In viata reala caii nu tin un picior ridicat, decat daca au ceva la cap.

De ce in desenele animate maimutele tocmai sar in continuu dintr-un copac in altul? Maimutele au si ele momente cand stau pe loc, degeaba, asa. Si se gandesc la ale lor. Sunt convinsa de asta.

Vreau sa vad broaste sculptate din jad care au decis sa nu fie cu capul pe-afara in clipa cand li se facea bustul. Sa imi arate doar carapacea, ca asa au vrut muschii lor.

Si mai vreau figurine cu oi care sa exprime si altceva decat nedumerire sau veselie nejustificata. Vreau oi furioase, oi visatoare, oi neinfricate, oi imbujorate de rusine si oi fara inima.

Si antilopele gnu, da, antilopele gnu, sunt dezirabile tocmai cand, ce chestie, participa la marea migratie? Dar hm, cine sa-si bata capul sa filmeze o antilopa gnu singura, cand poti filma niste zeci de mii odata. M-am plictisit de atatea gnu la un loc.

De ce zebrei ii sta cel mai bine in gura unui crocodil, dupa ce au secat toate baltile. Si furnicile poarta mereu ceva mancarica in gura? Cred ca furnicile mai si dorm. Altfel ar fi obeze. Apropo, are cineva un film cu furnici care dorm?

De ce somonii sunt filmati numai cand se intorc la origini, sa faca sex si sa moara? Si nu cand traiesc si ei fericiti, cu sfarsitul aflat departe, pe unde ii poarta pasii lor roz portocalii? Are cineva film cu somoni adolescenti si fericiti?

M-am saturat de albine pe flori. Vreau sa vad un trantor care doarme cu gura deschisa, din care curge miere, dupa ce a facut dragoste cu cea mai mare doamna posibila. Vreau sa vad si pestii in timp ce sunt gravizi si au greturi, nu numai cand nasc.

Vreau sa vad in filme si cupluri care refuza stanjenite sa se sarute pe gura cu limba, primul lucru cand se vad in pat dimineata. Pentru ca nu stiu cati dintre noi s-ar baga pe bune la asa ceva inainte sa se spele pe dinti.

Dar chiar asa: ce mi s-o fi nazarit? Pai am in baie un elefant cu trompa la cer. Si o broasca testoasa care se uita la mine cu ne-ochii ei de jad. De-aia.

ce sa mananc sa fie bine

decembrie 14th, 2008

food

gaina care naste nu din dragoste pentru vreun smecher de cocos. ci cu forta, prin aprinderea unei lumini. ca ea sa creada ca e rost de inceput o noua zi. deci hai draga sa facem giumbuslucuri. sa nastem oua, sa luam mic dejun, sa bem cafeluta.

progeniturile unei asemenea gaini in deriva nu sunt bune de mancat. pentru ca 1. daca cineva nu ar fi atins un comutator. ele nu ar fi existat. si 2 pentru ca din secunda 1 puii astia mananca, in loc de graunte. oasele pisate ale altori pui frati de destin. si nascuti in acelasi mod.

stresul ei si nenatura actului facerii. lipsa iubirii si dorul de graunte adevarate se regaseste in carnea roz palid, albita prin fierbere, a acestui pasaret. si prin ingerare, trece si in carnea mea mai pigmentata, de cireasa. care naiba stie cum se face prin fierbere.

salata verde ajutata cu smac dintr-o sticluta. sa aiba foi grase si mari in toiul iernii. vanduta de tarani care imi inspira ca nu au nimic de ascuns. ceapa verde care s-a plictisit sa se nasca doar in aprilie. si acum vrea sa mi se insinueze prin cosnita lunar.

si ardeiul care pocneste de sanatate. si e rosu ca para focului. si se lafaie in raftul dedicat lui. strans in tipla, alaturi de alti doi frati ardei. unul galben ca la lamaia, altul verde ca bradul. psihologii de culori au ales perfect.

laptele care a inceput o bizara calatorie. venit pe lume cu sanse egale din ugerul cald si roz de catifea al unei vaci candide. nestiutoare de ce va sa vie.

dar extras apoi prin procedee SF in loc de maini mangaietoare. isi da pe drumul spre raft. sufletul si tot ce mai avea bun prin el. ca sa nu ne mai ingrase. of, laptele are culoarea de creta. si propune aceeasi sanatate ca si ea.

branza facuta din oi simpatice. care au pascut pe ierburi pline cu praf de construcii care respecta normele UE. si noxe de la masini care folosesc euro 3. care dau cu boticul laoparte lame de ras. capace de veceu. si receptoare de telefon cu tot cu fir. ca sa apuce ierbuta.

si in final sa las sa curga miere peste painea mea cu unt. miere emisa de niste albine care au fost asezate langa padurea de salcam. si au zburat vesele peste campuri stropite cu flori.

apoi, dand in ritm de mambo din outfit-ul cu dungi. si-au varat piciorusele si trompita. si au facut baie cu spuma de polen in flori de zmeura de cultura. care era stropita cu ceva rezistent sa o faca sa fie mare. si sa reziste intemperiilor om-natura.

oare pestii de la mine din farfurie. reusesc sa scape de fantasmele transmise. de apa cu ulei si alte dejectii prin care au inotat? hm. nu stiu daca sa ma bucur cand il intalnesc. pe mister ce mai greu de prins.

si uite cum pe bune eu nu mai inteleg. ce naiba trebuie sa mai mananc. ca sa fie bine. si ca sa ma tin cat pot de departe de raurile care vin sub forma de borcane frumoase. si legume si fructe sanatoase. si carnuri hranitoare.

m-am plictisit sa tot alerg. nu mai stiu exact de ce sa ma feresc. asa ca ma duc sa-mi cumpar parizer, ca imi place de mor. si o punga de pufuleti. voi ce parere aveti?

ce-o fi fost in capul ciobanului

septembrie 12th, 2008

USB-Seamour-Sheep-Illuminat

la cel moldovean ma refer, desigur.

nu i-am inteles niciodata optiunea. fiecare are dreptul sa traiasca cum vrea. dar chiar asa, sa mori ca un prost…

si n-am inteles nici de ce adultii vor sa ii pregateasca pe copii pentru viata in modul asta. sa fie luzeri. sa se dea batuti. sa intoarca orbazul. chiar daca asta inseamna contopirea lor vesnica cu nimicul.

de ce s-a predat ciobanul moldovean? daca e sa ma raportez la caracteristicile socio-etnico-geografice, eu cred ca a fost lenea. cea care l-a rapus pe ciobanul obosit. care a cazut din picioare de atata tevatura. prea mult taraboi.

in judecata asta ma bazez pe modelul fostului meu sot. pai putea sa afle el de la mine, oaia cu placere pentru iarba si care plange cu lacrimi sarate, dar nu de sange, absolut orice.

ca 2 prieteni ai lui, sa zicem gil si petrut, vor sa-l omoare. pai si ce, ar fi zis. cat e ceasul? pai 3, as zice eu, oaia cu glas tremurat. aoooooleeeeeu, ce somn imi e. poti sa mi te adresezi cu problema asta mai pe inserat? ori mai pe inserat el urma sa moara. asta e treaba. atata poate. atata face.

dar sa ne intoarcem la cioban. era tanar. avea oi. care inteleg ca il simpatizau. de unde atata resemnare? e cel mai prost model pe care ar putea cineva sa-l promoveze.

sa presupunem ca uite, chiar a existat un astfel de cioban. si probabil ca a existat. ce daca sotul meu era inginer. tot aia e, metaforic vorbind.

dar de ce sa-l iei tu in serios pe ciobanul asta nebun. care, e clar, nici macar nu apucase sa guste din dulcetile vietii de cuplu. e clar ca el viseaza la asta. pentru ca ii zice oii preferate. pe care o instruieste sa-i faca o campanie de PR post-mortem. cum ca el de fapt era ok din punct de vedere amoros.

dar ma intorc si zic. de ce sa-l alegi tu pe ciobanul asta nebun din multime. si sa-l aduci la niste copii inocenti in clasa. asta nu pricep eu. cu mintea mea de cireasa.

deci titlul postului e gresit. cine naiba stie ce era in capul ciobanului. poate doar gunoi si pietre. nu ne pasa.

ne pasa doar de preferinta unanima a colectivului didactic pentru el. preferinta care e pe bune funky.

ce-o sa-i zic lui ala micu. cand o fi sa fie. lasa mama. noi sa fim sanatosi. e multa lume necajita.