cireasa schimba foaia

septembrie 18th, 2009

toamna

Prietenul meu imaginar, I., are meteahna asta buna. E genul care pleaca des undeva. Ca de aici si numele de imaginar.

Lumea ma tot intreaba unde e, unde e. Si eu tot impart in dreapta si-n stanga mea asigurari, ca pe painea calda. Este domnule, nu va faceti griji. Acum e…doar putin plecat. Important e ca eu tot il mai cred real. Asa sunt eu, o cireasa fantezista.

Cand o face, cu greu se mai intoarce cu fata spre Bucuresti, Romania. Si cu mare lentoare pune un pas dupa celalalt in directia mea. Vazand eu asa si stiind acum in ce moduri poate sa degenereze treaba, m-am repliat.

Am luat un bilet de tren si dusa am fost. Sa ma asigur ca se intoarce. Sa vad eu cu ochii mei. Sa ma opintesc sa il motivez sa revina, daca e. Asa ca uite-ma-s. Iar iau un tren.

Stiti, pe mine mersul trenurilor ma trece mereu in alta lume. Cum patesc altii cu oglinzile. Toata noaptea o sa calatoresc. Sper din inima ca niciunul dintre ceilalti 5 ocupanti ai paturilor pe roti sa nu sforaie ca niste satiri.

Si ma rog sefilor mai multor religii, de fapt, toate. Ca acesti colegi bagati mie pe gat de catre CFR pentru calatoria noptatica, sa fi mancat corespunzator. Ca sa nu aiba gaze necontrolate. Carora sa le faca managementul de mantuiala.

Am treaba de sa nu-mi vad capul acolo unde voi ajunge. In nordul tarii, unde se gateste tare bine. Apropo de asta, stiu din surse sigure. Ca o sa ma indestulez cu ciocolata de casa. Nu e asta absolut ingrozitor de misto?

Aproape de locul unde se agata harta in cui, o sa incalec pe-o sa. De bicicleta. Si o sa colind asa, se pare, in jurul unui lac. Pana obosesc si sunt trasa de-o parte cu grija. Sa nu incurc traficul pe munte.

O sa-mi treaca pe dinaintea ochilor case frumoase. Oameni gospodari si curti cu fantani. O sa miros toamna la ea acasa. Asa cum se instaleaza cand vine de deal. Cu fum cu tot si cu miros de mere stranse prin beciuri.

Daca sunt norocoasa, o sa ajung si intr-unul din locurile care imi plac cel mai mult pe lumea asta. Unde cred eu ca s-a inventat pacea. Desi Stefan cel Mare ar fi de cu totul alta parere. El l-a intemeiat taman ca sa spele prea multele razboaie.

Da, merg si ca sa ma confrunt cu prietenul meu imaginar. Dar lui nu i-am spus asta. In mod oficial, fug in cautare de capite ciufulite. Garduri strambe scrise peste dealuri. Cai cu ciucuri rosii la urechi. Si ciulama de hribi cu smantana.

Pofta buna.

asociatia internationala a hotelierilor declara razboi parului pubian

august 14th, 2009

militantism

Asociatia Internationala a Hotelierilor din Patru Zari (AIHPZ) este un varf de lance in general. Dar si in lupta pentru obtinerea unui comportament turistic de dorit intr-o anumita directie. Veti vedea.

Au reusit ei, dupa consultari la ceas de taina, si apoi oficializand demersul in urma unui summit bloagoslovit cu un catering fusion, urmat de un tur de oras pentru relaxarea participantilor, sa-i convinga pe turisti sa nu mai prapadeasca prosoapele.

Au facut un sticker comun la nivel globalizant (ma intreb care tara le tipareste). Si uite ca ne-am invatat sa ne stergem, de mult mai multe ori decat am vrea, cu acelasi prosop.

Desi suntem in vacanta, au reusit sa ne convinga sa agatam ceva pe usa daca vrem sa dormim mai mult dimineata. Atfel, cate o guresa femeie de serviciu da buzna peste noi gramada in pat. Cu motivul ca trebuie sa curete fara preget dedesubt.

Ce sa facem, ne-am dresat. Dar unul dintre punctele de pe agenda in flacari a AIHPZ se tot reporteaza de la o sedinta la alta. Si a devenit o rusine pentru intreaga industrie.

Vorba aia, a ajuns omul pe luna. Si noi, (adica ei), nu reusim sa stopam prezenta parului pubian in hotelurile din lumea intreaga? Orice am face?! Asa nu se mai poate. Trebuie inceputa in cazul asta o lupta de guerilla.

Pentru ca metodele ortodoxe au dat gres, au fost incercate doua cai. Intai s-a mers pe ameliorarea starii de sanatate a turistilor. Pentru ca se stie ca parul cazator este doar un efect al carentelor organismului pe interior.

S-a introdus astfel obligativitatea servirii micului dejun. S-au gatit mese mai consistente. Turistii au primit o cartela moca pentru accesarea unui canal porno timp de 38 de minute.

Si s-au elaborat si alte programe de divertisment si activitati sportive de grup. Toate astea doar-doar nu le-o mai cadea turistilor asa de mult parul pubian in timp ce calatoresc. Degeaba.

Apoi s-a dat iama in femeile de serviciu, aceste furnici mondiale. Au fost incentivate prin sporuri de harinice. Si trimise in team buildinguri relaxante. care au incastrat insa si o componenta gen viziune-misiune. Unde suntem acum si unde vrem sa ajungem.

Intai au fost luate cu frumosul, apoi amenintate cu un retevei. Sa curete mai cu spor, sa fie vigilente. Sa ia scama cu scama si sa linga pe jos, daca trebuie. Dar sa nu cumva sa gaseasca noii oaspeti pubs pe undeva. Ca jar o sa manance. Aiurea.

Ori ca turistii sunt niste perversi si ascund treburile astea in te miri ce cotloane. Ca sa-i ingretoseze pe noii veniti. Traim vremuri ciudate. Nu poti sa stii cum degenereaza societatea.

Ori ca parul pubian are intr-adevar vointa proprie, cum credea si Seinfeld. Si se da din calea bietelor subrete hoteliere hinghierite. Ascunzandu-se prin fante si pe sub praguri. Si cand vine noul sejur de locatari, ies la iveala, creand rumoare.

Cine sa mai stie care e pe bune adevarul. In mod normal nu s-ar gandi hotelierii la asemenea scenarii SF. Dar sunt exasperati si nu mai stiu ce sa creada. Absolut fiecare unitate se plange de flagel.

Camera e curata luna. Si totusi la receptie vine mereu un nou cazat alb la fata. Care reclama prezenta unui par pubian de marime neobisnuita. E strigator la cer. Asa ca asociatia lucreaza acum la un program menit sa stopeze pandemia.

Si din culise a transpirat informatia cum ca in acelasi timp se va lansa si o campanie de PR din fonduri publice. Una care sa genereze cresterea tolerantei in randul oamenilor catre parul pubian al semenilor lor, cand acesta, parul, este intalnit in vacanta.

Va urma probabil o conferinta de presa in care vor anunta strategia pe termen scurt si mediu. La ce s-or fi gandit oare? Si vor reusi? Ca eu una nu mai pot.

ce sa mananc sa fie bine

decembrie 14th, 2008

food

gaina care naste nu din dragoste pentru vreun smecher de cocos. ci cu forta, prin aprinderea unei lumini. ca ea sa creada ca e rost de inceput o noua zi. deci hai draga sa facem giumbuslucuri. sa nastem oua, sa luam mic dejun, sa bem cafeluta.

progeniturile unei asemenea gaini in deriva nu sunt bune de mancat. pentru ca 1. daca cineva nu ar fi atins un comutator. ele nu ar fi existat. si 2 pentru ca din secunda 1 puii astia mananca, in loc de graunte. oasele pisate ale altori pui frati de destin. si nascuti in acelasi mod.

stresul ei si nenatura actului facerii. lipsa iubirii si dorul de graunte adevarate se regaseste in carnea roz palid, albita prin fierbere, a acestui pasaret. si prin ingerare, trece si in carnea mea mai pigmentata, de cireasa. care naiba stie cum se face prin fierbere.

salata verde ajutata cu smac dintr-o sticluta. sa aiba foi grase si mari in toiul iernii. vanduta de tarani care imi inspira ca nu au nimic de ascuns. ceapa verde care s-a plictisit sa se nasca doar in aprilie. si acum vrea sa mi se insinueze prin cosnita lunar.

si ardeiul care pocneste de sanatate. si e rosu ca para focului. si se lafaie in raftul dedicat lui. strans in tipla, alaturi de alti doi frati ardei. unul galben ca la lamaia, altul verde ca bradul. psihologii de culori au ales perfect.

laptele care a inceput o bizara calatorie. venit pe lume cu sanse egale din ugerul cald si roz de catifea al unei vaci candide. nestiutoare de ce va sa vie.

dar extras apoi prin procedee SF in loc de maini mangaietoare. isi da pe drumul spre raft. sufletul si tot ce mai avea bun prin el. ca sa nu ne mai ingrase. of, laptele are culoarea de creta. si propune aceeasi sanatate ca si ea.

branza facuta din oi simpatice. care au pascut pe ierburi pline cu praf de construcii care respecta normele UE. si noxe de la masini care folosesc euro 3. care dau cu boticul laoparte lame de ras. capace de veceu. si receptoare de telefon cu tot cu fir. ca sa apuce ierbuta.

si in final sa las sa curga miere peste painea mea cu unt. miere emisa de niste albine care au fost asezate langa padurea de salcam. si au zburat vesele peste campuri stropite cu flori.

apoi, dand in ritm de mambo din outfit-ul cu dungi. si-au varat piciorusele si trompita. si au facut baie cu spuma de polen in flori de zmeura de cultura. care era stropita cu ceva rezistent sa o faca sa fie mare. si sa reziste intemperiilor om-natura.

oare pestii de la mine din farfurie. reusesc sa scape de fantasmele transmise. de apa cu ulei si alte dejectii prin care au inotat? hm. nu stiu daca sa ma bucur cand il intalnesc. pe mister ce mai greu de prins.

si uite cum pe bune eu nu mai inteleg. ce naiba trebuie sa mai mananc. ca sa fie bine. si ca sa ma tin cat pot de departe de raurile care vin sub forma de borcane frumoase. si legume si fructe sanatoase. si carnuri hranitoare.

m-am plictisit sa tot alerg. nu mai stiu exact de ce sa ma feresc. asa ca ma duc sa-mi cumpar parizer, ca imi place de mor. si o punga de pufuleti. voi ce parere aveti?

dau drumul la marea slabire

decembrie 2nd, 2008

juicy-sweet-cherry

mai sunt pana la Craciun 24 minus 3 zile adica 21 de zile adica 3 saptamani.

in care mi-am propus sa devin zeita frumusetii fizice. ca zeita echilibrului psihic sunt deja. si imi plac conceptele rotunde. nu jumatatile de masura.

recunosc ca startul este un pic mai greu. in acest moment premisele nu sunt tocmai prielnice planului meu.

marea slabire>>de ce

soldurile de cireasa emana rotunjimi ce ar lasa gura apa oricarui pictor renascentist. cireaso, lasa-ma sa te desenez. fac orice pentru asta. si ar face gura punga oricarui creator de moda la un casting. cireso, nu-ti dau creatiile sa le imbraci. ca mi le crapi.

abdomenul rotunjor poate fi cuprins in 2 palme, nu una. si sfideaza bluzele mulate pe care vreau mereu sa le port. spre a-mi pune in valoare nurii. iar manerele, ei bine de fapt aici se cam impute putin treaba.

manerele dragostei sunt vajnice. adica acum le vezi, poti si instinctiv iti vine sa te apuci bine de ele. daca ti-e frica ca aluneci in anumite momente. sau simti ca-ti vine rau prin preajma mea, din cine stie ce motiv.

marea slabire>>incotro

targetul este usor de atins. pot sa confirme toti reprezentantii de vanzari care citesc acest site. am de dat jos 3 kilograme, adica unul pe saptamana. floare la ureche, zic eu.

acum, va zic sincer. eu as putea sa raman si asa. pentru ca uite, telefoanele totusi zbarnaie innebunite. cireaso, unde esti? cireaso, te doresc.

pentru ca n-am mai putut sa muncesc de atatea intreruperi. am angajat temporar o studenta pe post de secretara. ca sa preia pentru mine, propunerile de revelion. si sa le dea un numar de intrare.

a rezultat un tabel cu urmatoarele rubrici. nume, prenume, meserie (nu vreti sa stiti), varsta (nu vreti sa stiti), propunere (scurta descriere). apoi daca trebuie sa platesc eu sau nu (unde trebuie, e trecut un X cu rosu). si destinatia + durata (daca e cazul de plecat).

plus o coloana destul de optionala, cu “daca propozantii mai au de adaugat ceva, orice”. aici e mare balamuc. unii au tacut chitic. altii au zis tot felul de prostii. altii m-au injurat (aia n-au nicio sansa, sa stiti).

altii au rugat-o pe secretara, la telefon. sa deseneze o lacrima. un cadou. un catel. un pahar de cocktail. o frunza. un covrig. o steluta. un os. o cafea cu aburi. o para (?). un clovn. un ciocan. si tot felul de alte icon-uri. ce le-a trecut lor prin cap.

acum, astazi suntem la pozitia 328. si asta fara sa numar capul de tabel. deci suntem ok. dar vreau eu sa slabesc. ca sa pot manca de sarbatori tot ce am chef. si deci sa pun la loc.

marea slabire>>tendinte

si acum vine si partea mai nasoala. gata cu vorbaria si explicatiile. ce am de facut. este sa merg la sala de 4-5 ori/saptamana in loc de 3. sa scot pufuletii/nutela/dulceata de la micul dejun. untul ramane.

sa mananc mai saracacios asa, in gust, la masa de pranz. sa nu mananc intre mese. si sa iau cina frugala. ca si cum as fi un calugar. si nu o cireasa pofticioasa. undeva pe la 6 jumate maximum.

cam dur. dar m-am comis, asa ca o fac. ce vreau sa stiu este daca se asociaza cineva cu mine in proiectul asta. sa imi tina companie. ca singura nu e fun.

deci azi dau drumul la marea slabire. si as aprecia daca ma incurajati sa razbesc. si daca ma intrebati cand o veni vremea, pe 22 adica. daca am reusit. pentru ca asta ma face sa ma rusinez. si sa trag si mai tare.

va multumesc pentru ganduri bune. si pentru atentie.