Cred ca povesteam undeva ca am lipici la mame. A, uite aici.
Cu fiii ma inteleg pe termen limitat si despartirea are loc cu diverse asperitati. Nu pot sa ma laud ca ramanem in cele mai bune relatii. Nici vorba de prieteni la catarama.
Cu mama lor, insa e alta treaba. Una care imi iese ca la carte. Asa o relatie minunata am cu ea incat nici ca mai putem fi despartite vreodata.
Ea ma mangaie pe cap cu duiosie cand ne intamplam pe acelasi trotuar. Ma ciupeste de sub barbie. Ma intreaba din ochi daca nu cumva e cazul sa ma intorc. Se refera la problemele pe care le-am avut cu fiii ca la niste copilarii. E dragastoasa, lipsita de ranchiuna, dornica de vorba si tot ce trebuie pentru o relatie armonioasa. Mama lor.
Uneori mama lor se remarca prin merite deosebite. Ea iese in fata plutonului ca uleiul deasupra apei prin abila sa capacitate de a folosi tehnologia moderna. Mama ia implicarea in retelele sociale pe care le stim si noi si o duce la cer.
Primesc deseori de la ea cereri de prietenie cibernetica. Mama lor descopera noi platforme pe care putem tine legatura. Nu e doar faptul ca eu n-am auzit niciodata de ele. Dar cred ca suntem deja prietene, prea prietene, intr-o gramada de locuri. Cam cat de tare sa ne iubim incat sa ne cram noi si noi locuri de joaca impreuna.
Dar mama lor e neobosita. Aceasta entuziasta a mea si a retelelor de socializare, ea scormone internetul dand brazda dupa brazda, din ce in ce mai adanc. Nimic nu-i scapa. E victima sigura a ultimelor noutati si vrea sa stam umar la umar in plimbarile noatre online. Mama lor.
Mama ei de viata. Eu cu ce-am gresit.
