Toata Asia clocoteste de frica gripei porcine. Sanatos si stresant procent dintre asiatici poarta la gura botnite.
Cand nazuiesc sa intru la ei in tara, ma intampina purtand costume de cosmonauti. De felul celor vazute prin filmele in care se manipuleaza arme biologice. Ma trec prin termometre uriase. Ma roaga sa raman calma in avion si vin sa ma caute de galci.
De cate ori ma sui intr-un mijloc de transport, sunt obligata sa completez formulare absurde. Pe langa laptele pe care l-am supt de la muma-mea, sunt intrebata daca respir bine. Daca nu cumva am nasul infundat.
Dupa asa un preludiu asa subtirel, sunt intrebata daca am diaree. Daca totusi n-am, poate macar stiu pe cineva care are. Si poate m-am intalnit in ultimele 7 zile cu el. Sau poate macar ii curgea nasul cunostintei mele. M-am uitat atent? Respira bine? Hai sa il dau in gat.
Mi-e sila de futilitatea actului. Cine e nebun sa zica vreun da la oricare din intrebarile astea. Si sa ramana in carantina in Asia, pana la loc comanda? Si uite-asa se duc copaci intregi pe apa sambetei.
Afisele din gari si aeropoarte ma invita politicos dar ferm sa ma predau de buna voie celulei de carantina. Nu se specifica, ce-i drept, ce-mi fac daca ma prind. Dar cunoscand acum firea asiatica, pot sa-mi inchipui si singura. De tainuiesc informatii, bine n-o sa-mi fie.
Cred ca daca as scapa acum un stranut la control pasapoarte, m-ar aresta. Si m-ar executa public, ca sa faca din cireasa un exemplu clar. Sa-i determine si pe alti doritori de stranut sa se abtie pe viitor.
Dar in Asia e clima tropicala si subtropicala. Adica o caldura sora cu nebunia si o umiditate pana la cer. Si ca sa compenseze cumva dracia asta de clima in care le-a fost dat sa traiasca, asiaticii au decis sa faca miezul iernei in orice incinta.
In avion zbor cu pielea de gainusa si nasul rece ca la catelusele sanatoase. In vapor imi clantane dintisorii marunti de cireasa. Si pot deja sa sun de pe acum pentru programarea la ginecolog.
In camerele de hotel bate crivatul. Si orice taxi e un frigider pe patru roti. Risc sa nu pot deschide usa, ca prea am mana chircita de la ger.
Pai si atunci cum sa-mi mentin starea aia de sanatate perfecta pe care mi-o pretind ei? La naiba. Cum sa nu-mi curga nasul cu stropi care sar peste tot. Ca lacrimile personajelor din desenele manga.
Si cum sa nu am un biloi imbracat cu glasspapier in gat. Si cum sa nu fac si nitica febra. Cand sunt supusa la asemenea tratamente care imi asigura o criogenare fara griji in 2 pasi simpli?
Am incercat sa ma adaptez cat am putut eu de bine. Ca ma calific in iarna asta dezlanuita asupra mea ca un cetatean perfect sanatos. Cum ma vor asiaticii. Dar iesind mereu din frigider direct in sala de cazane. Si apoi inapoi in frigier, fireste ca am suferit de sanatate precara toata vacanta.
Ingrozita sa nu fiu oprita in carantina la vreuna dintre granite, am incropit un fel de caciulita dintr-un sal. Si am dormit toate noptile cu ea in cap, ca o mamaie caucaziana.
3 dintre noptile asiatice le-am dormit prin trenuri, in patul de sus. Cum sa va descriu eu mai bine ursii polari si focile si vulpile care tasneau prin gaurice? Si aurora boreala care se strecura la mine in patut prin gura aceea mica de aer conditionat?
Pai si atunci cum vreti netrebnicilor sa nu fiu bolnava? Huo! Luati intai iarna asta de pe mine. Si abia apoi verificati culoarea pe care o detin in gat.
Sunt terifiata de ideea ca ma opresc in carantina si atunci beau toata ziulica ceai de ghimbir. Poate scap.
Later edit: am ajuns cu bine acasa.
