cer interzicerea pisoarelor

mai 17th, 2011

Arghhh, cred ca m-am prins. Am facut investigatii intime si taman de la pisoare mi s-a tras.

Barbatii au tras pasamite cu ochiul la sexul aproapelui in timpul mictionarii si in felul asta simplu s-a ales praful de mandria natiunii. Altfel cum sa-mi explic molima care a cuprins intreaga Romanie. Ei au zarit piezis alti barbati fara par in zonele lor fierbinti si tari si ce si-au zis. Vai de mine, suntem retrograzi. Ce ne facem.

Asa stand lucrurile, au apucat apoi briciul cu intimidare dar si salbaticie. Si au defrisat nemilos maracinisul de la fata locului. A ramas imprejurul sexului ca-n palma. Si asa a inceput sfarsitul. Oricum, starea parului natiunii degenereaza pe saptamana ce trece.

Acum, fix cand vorbim noi aici, niste barbati inca parosi trec in tabara adversa, a spanilor. Timizi dar cu sula modernizarii in coasta, ei se dezic de vestmantul oferit de mama natura. E randul meu sa ma intreb. Ce ne facem fetelor. Eu asa nu mai pot. Eu asa nu mai vreau.

Mi-e ca in ritmul asta, noilor generatii nici nu o sa le mai creasca par pe sex. Ca mama natura e desteapta al nabii si ia de bune practicile noastre. O sa creada ca pe bune nu mai avem nevoie de el. Ori eu, eu am. Si mai stiu suficiente persoane incat sa punem de un fan club. Sa-l numim fan club par acolo.

Sa stiti ca m-am interesat cu de-amanuntul. Chiar e o problema romaneasca, asta cu lipsa parului de la pu. Spaniolii, francezii, americanii, bulgarii, englezii si cine mai stie ce alte natii au par. Cu nemiluita au.

Nu pot certifica cu mana pe inima, nu eu. Eu am fost maritata doar o data. Dar vorbeste lumea despre asta. Am luat interviuri, am facut cercetare de piata, studii competente. Inca se mai poate face ceva. Ajutor.

Nu-mi ramane decat sa implor autoritatile sa lase orice proiecte urgente si/sau importante, dupa parerea lor. Intai si intai sa interzica pisoarele si apoi mai vedem noi. Intai sa ne creasca parul pubian masculin al natiei la loc.

Par egal demnitate. Par egal masculinitate. Par egal sexualitate.

cireasa si invatamintele de circulatie

septembrie 8th, 2010

Cireasa nu calatoreste degeaba. Cireasa trage invataminte de prin locurile in care se extinde si pe care le ingenunche prin cotropire. A venit vremea ca romanca sa supuna turcii.

Intai s-a sfiit dumneaei de traficul napraznic care preceda intrarea in Istanbul. De fiecare data, aceeasi pozna. Conduce cireasa 11 ore si brusc trebuie sa intre intr-o amarnica devalmasie. Masini bara la bara, actionate de conducatori turci, in viteza. Turcii schimba cele 4 benzi dupa reguli numai de ei stiute. Mereu taind fata ciresei.

Dar dupa o zi de vara pana-n seara, cireasa incepe sa inteleaga mersul lucrurilor. Si chiar sa le dea turcilor lectii de conduita la volan. Pentru ca or fi turcii dibaci la turcarenii dar nici cireasa nu se lasa mai prejos la romanisme in trafic. Lucru la care turcii, vezi bine, nu se prea pricep.

Obligata sa treaca prin foc si para, cireasa desprinde niste invataminte  care o vor ajuta chiar si in traficul local. Cel din livada ei. Si anume, va incerca sa aplice cu succes urmatoarea strategie istanbuleza, combinata cu elemente bucurestene. Obictivul final (viziune-misiune) este lasarea conationalilor cu gura deschisa.

Cand va dori sa schimbe brusc directia, cireasa o va face fara sa pregete si fara sa aiba remuscari legate de altii. Va intreprinde acest lucru fara sa semnalizeze si fara sa se uite in ochii partenerului de trafic. Si o va face rapid. Sunt permise chiar si schimbari bruste de pe banda 1 pe banda 3, in rarele ocazii cand ea chiar exista.

Cand va da peste o straduta mica si eventual in panta, cu grad mare de risc din mai multe puncte de vedere, cireasa se va napusti. Daca era abia intr-a treia, va accelera pana va ajunge la a cincea si va se va arunca glont inainte. Fara frica si fara sentimente de nesiguranta.

Pentru orice schimbare in trafic, cireasa nu va semnaliza sub nicio forma. Ea nici nu va claxona, lucru invatat acum si care sigur ii va bulversa pe soferii mai slabi de inger. In situatiile limita, cireasa va da doar flasuri si va trage nabadaios de volan, in timp de accelereaza si schimba naucitor banda.

Aflata pe crampeiele de autostrada existente la dansa in tara, cireasa va folosi banda de urgenta ca pe sufrageria ei. Va intoarce in U unde nu are voie si va trece la mustata fata de colegii de trafic, dandu-le fiori de groaza. Pazea, vine cireasa cu abilitati de conducator turc. Asa o se murmure cand ies in urbe.

De pui stia cireasa ca sa conduci la Stanbul e lucru mare. Acum a reusit sa stapaneasca traficul otoman si e tare mandra. Asa de mandra ca se plimba fudula prin livada si se comporta haiduceste in trafic. Traiasca turcii si invatamintele lor de circulatie.

circulatia chilotilor in natura

iulie 9th, 2010

As vrea sa vorbesc despre chilotii, despre cool si not cool, despre China si Bridgette Jones si alegeri de facut in viata. As vrea sa vorbesc despre toate la un loc.

Dar sa incerc pe rand. De cand sunt mica dar totusi eligibila ca femeie, am ales sa port chiloti string. Sau, mai pe romaneste, cu ata-n fund. Mi s-a parut o decizie pentru o viata. Ceva asupra caruia nu mai revii usor. Poate doar cand se intampla in viata niste mutatii pe care nu pot sa mi le imaginez exact.

Dar anul trecut am fost in China cea mare si rosie la culoare. Si am descoperit ca toate chinezoaicele poarta chiloti ca atunci cand eram noi, fetele, mici. Atat de mici incat faceam inca tocanita din flori cu garnitura de iarba. Si la desert ne serveam una alteia si putinilor baieti care acceptau sa se prin in joc prajituri din nisip cu apa.

Cum am vazut asta? Nu pentru ca sunt o perversa care a tras cu ochiul la lenjeria trecatoarelor. Ci pentru ca nu o data a trebuit sa merg la toaleta in vazul a alte o duzina de femei, toate chinezoaice. In timp ce ele mergeau la toaleta in vazul meu. Asa se mai intampla uneori, in China cea comunista si totusi capitalista.

Se pare ca m-a afectat profund ce am vazut atunci. Si ca pe undeva, desi m-am minunat, mi s-a parut teribil de sexy. Altfel nu-mi inchipui de ce, la un an distanta, cu o perioada de gestatie teribil de lunga, mi-a incoltit in cap ideea ca trebuie sa fac la fel.

Si-uite asa am inceput sa ma uit pe furis la chiloti din ce in ce mai plini si mai din bumbac. Adica exact ceea ce numim not cool.

E drept ca nu visez inca la chilotii care l-au infiorat pe Hugh Grant cand a dezbracat-o pe Renee Zellweger in Jurnalul lui Bridget jones. Dar nici chilotii minusculi, pe care poti sa ii impaturesti cu o penseta si sa-i ascunzi intr-un degetar al unei bunici uituce, nu ma mai tenteaza.

Am achizitionat intr-un prim pas o mana de chiloti nici prea prea nici foarte foarte. Oricum, o revolutie in lenjeria mea personala. I-am pus intai cand am fost sigura ca nu ma vede nimeni. Acum imi plac asa de tare incat imi vine sa tin o conferinta internationala despre ei.

Si ma amuza atat de teribil de tare incat ma gandesc sa merg mai departe cu planul meu diabolic. Sa am si eu chiloti de chinezoaica respectiv un fel de lolita nestiutoare, care n-a descoperit dantela minuscula. Si nu stie ca oamenii, cand cresc, uita ca bumbacul e rege.

Eu sunt incantata, asta e clar. Si mi se pare ca mi se intampla o revolutie, nu involutie. Dar ma ispiteste ideea ca actiunea asta a mea de a aprecia brusc chilotii de tocilara promite sa se transforme intr-o directiva personala de mare anvergura. Care s-ar putea sa fie cel mai antisexy lucru de pe lume pentru barbati.

Oare ce cred barbatii, acesti beneficiar directi ai chilotilor de femeie.