Suntem ieri, pe la 11:14 minute dimineata. Cireasa inoata baldabac in bazin, aproape singura. Cu gandurile ei mici si inca unele, si mai mici.
Si vine buluc un batalion de manageri in chiloti de baie in culori vii. De unde stiu ca sunt manageri, daca sunt aproape goi? Pentru ca eu pot foarte bine sa mi-i inchipui imbracati.
Stiu eu sigur ca oamenii astia cu putina burtica. Dar totusi dusi pe la sala si cu atitudine de invingatori, sunt top manageri dupa cum urmeaza. Unul la o companie de telefonie mobila (nr. 1 sau nr. 2).
Celalalt e dezvoltator al unui cartier rezidential care nu se sinchiseste de criza, ca a vandut tot. Domnul de colo are un club celebru in oras. Iar celalalt lucreaza la departamentul dezvoltare si new business al unui lant de benzinarii de renume european.
Mai sunt vreo doi domni. Care fie lucreaza in publicitate, fie sunt CEO la o corporatie internationala de produse de larg consum.
Cum de obicei nu se intampla nimic interesant in bazin. Si e mare plictiseala pana trec cele 50 de lungimi. Sunt destul de multumita de gasca asta care raspandeste prosperitate.
Domnii pare ca se cunosc intre ei. Cireasa nu stie sigur pentru ca atunci cand inoata serios, nu prea poate sa se holbeze bine la cineva de pe mal. Doar daca se opreste. Ori acum orice uitatura trebuie facuta pe furis, ca ei sa nu se prinda. Altfel, rusinica.
Si pentru ca asta presupune sa inot in continuare ca si cum nici nu ma intereseaza, sa vedeti. Orice ocheada pentru care trebuie sa intorc cat de putin capul imi face sa imi intre apa cu clor in nas.
Asa ca trebuie cumva sa ma prind pentru cine merita sa trag apa pe nas si pentru cine nu. Pentru ca doare al naibii. M-am usturat deja cate o data pentru fiecare. Dar mandria e la locul ei. Nu stie niciun manager din bazin ca eu trag cu ochiul.
Apoi, unde analiza a iesit favorabila, m-am mai riscat o data. Inca de 3 ori apa usturanda cotropeste nasul mic de cireasa. Dar 2 din astia 3 mi-au placut in continuare.
Mai ales unul, cu mustacioara si chiloti rosii, care inota pe spate. Si semana leit cu actorul celebru din Pe aripile vantului.
Asa ca am mai prizat apa de cateva ori. In plus, de atata zbucium sa inot dar si sa nu fiu descoperita. Am luat si cateva inghitituri zdravene de apa calduta, cu dezinfectant. Dar uite ca mi s-a terminat numarul.
Rezultatul: cireasa iese din apa cu ochii rosii ca para focului. Cu nasul cat un gogosar, rosu si el. Cu gust amar in gura.
Dar cu inima plina ca azi la bazin in sfarsit s-a intamplat ceva. Apa era plina de manageri in chiloti. Care se uita pe fata cum cireasa trece cu capul sus, picurand.
