Am observat ca lumea ii priveste pe oamenii care se indeletnicesc cu ceva cat de cat artistic ca pe niste sfinti. Niste oameni caritabili care se inhama la niste cruci culturale si le duc in vazul lumii, spre distractia celorlalti oameni, cei seriosi, care se folosesc de lucruri palpabile.
Adica faptul ca ai treaba mai mult cu sunete decat cu retele, ca folosesti mai mult imagini decat cifre, ca te bantuie mai degraba designul decat planul de afaceri pe anul viitor, genereaza ideea ca esti un boem. Sunt aici sa contrazic intreaga defectuoasa perceptie.
Si eu am legatura cu domeniul artistic, vorbeste lumea. Folosesc mai mult cuvinte si nu-mi pasa de targetul de telefonie mobila al nimanui. Dar nu poate nimeni sa ma acuze ca as fi, vezi Doamne, cu al meu cap in nori. De bani imi pasa si inca cum. Am martori care sa certifice aceasta treaba. Va rog, sariti de ma sustineti.
Sunt o cireasa financiara pana-n maduva oaselor. Imi plac banii si ii necesit la mine in sistem precum doreste boul sa bea apa. Imi fac mereu planuri prea costisitoare in orice domeniu si apoi ma stradui cu vointa tot de un fel de bou sa ma cocot acolo unde ravnesc. Banii n-au incotro, si se tin dupa mine.
Dorintele mele, sunt, prin urmare, prea putin boeme si foarte palpabile. Vacanta in Canada, suport de biciclete pentru Golf, laptop de culoare alba, mic si usor, toate concertele din primavara-vara asta, weekend prelungit la Amsterdam, weekend la mare in fiecare weekend, icre rosii pe toate tartinele tuturor diminetilor mele, reparare acoperis si izolare termica exterioara.
Sa gaseasca cine o putea strop de boema in toate astea. Spre deosebire de Eminescu, care se pare ca supravietuia cu greu mancand carnati dar cu toata mizeria scotea din penita lucruri minunate, eu manuiesc cuvintele si mai bine daca stau langa un sac cu bani, fie el si pe card.
Nici vorba sa nu stiu sa ma administrez sau sa mi se para ca lasa, noi sa fim sanatosi. Sa pot eu scrie lucruri marete si cineva o sa-mi dea un coltuc de paine, ca important e doar spiritul. Nu. Stiu sa-mi valorific munca (aviz amatorilor de a trage foloase in livada mea). Si faptul ca din cap ies niste ganduri care curg pe o tevusta si la capatul ei se aude un clichet de galbeni, ma multumeste teribil.
Cireasa nu uita sa manance, nu uita sa se imbrace frumos si este la curent cu ultimele motorizari de la modelele de masini preferate. Cireasa isi trage finantele de sfori si le directioneaza cu precizie de genist german.
Cireasa o fi artistica pe alocuri dar este o mare filosoafa cand vine vorba de finantele personale. Si nu crede deloc ca o asemenea aplecare catr treburi pamantene este rusinoasa sau impieteaza asupra muncilor ei legate de vorbe bine ticluite.
Cireasa apreciaza banii si are noroc ca si banii o apreciaza pe cireasa. M-am gandit sa nu existe echivoc in directia asta. Si, ce-o mai fi, om vedea.
