Stiam eu ca e nasol sa ti se fure bicicleta.
Am vazut prea multe fete triste de prieteni ca sa nu inteleg ca furtul asta te atinge pana la prasele, taman acolo unde doare. Nu e doar pierderea materiala, e mai mult. Nu stiu sa explic. Tocmai ce am patit-o si eu.
Cand ti se fura bicicleta simti asa, un fel de furie oarba. Cineva tocmai ti-a cotrobait prin unghere la care tineai mult. Cireasa e trista pe bune. Folosea bicicleta asta in fiecare zi, cu multa pofta. De la ea facuse buci tari si muschi acolo unde inainte era doar niste carnita.
Pozitiva de fel, am lasat acum manierele chill si zen deoparte. Si am slobozit asupra hotului de bicicleta un noian de blesteme, care mai de care. In locul lui, mi-ar fi frica sa mai ies pe strada. Pericole il pandesc hamesite la tot pasul. In plus, cred ca o sa aiba mari probleme de erectie, cand o avea mai mare nevoie de ea.
Bicicleta mea albastra, daruita mie din dragoste de catre prieteni de fala, s-a dus pe pustii. Nu pot decat sa ma rog sa ii fie bine acolo unde e si sa ajunga pe maini cat de cat potrivite. Acest bidiviu urban e invatat sa cutreiere cu placere stradute si poteci de metropola. N-as vrea sa devina inca de maine, o biata mana de piese.
Am pentru acest proiect spinos, cumpararea unei noi biciclete, un buget generos de minus cateva sute de lei. Din aceasta pricina, primul gand a fost sa iau una second. Dar apoi mi-am dat seama ca as ajunge sa pedalez probabil pe bicicleta furata de la alt biciclist nevinovat si cu privire galbena de nostalgie, ca a mea. Unul care sufera chiar acum in urma recentei pierderi.
Asa ca o sa cumpar o bicicleta noua. Una care sa aiba roti, pedale si un cos pentru piata. Una care sa coste cel mai putin din lume si sa ma serveasca cu modestie si curatenie emotionala. Dupa ce ne vom imprieteni, sigur o sa-mi dea tot ce are mai bun de oferit.
Viata fara de bicicleta e grea. Poate sa mai rezist 2 zile fara una. Poate nici atat.
