Apar uneori in livada niste dileme de ma doare mintea. Astazi sunt prinsa intre dragoste fizica si lectura.
Stiti ca sunt o mare impatimita a dragostei de sine. Sau a dragostelii cu sine, ca sa ma apropii de adevar. Ma plac suficient de mult incat sa incerc sa ma seduc de cate ori pot eu-pe-mine-ma. Ziceam aici cum ma uit in oglinda si raman traznita. Si ce se intampla mai apoi nu e de povestit, nu.
Multumirea de a ma baga doar eu in pat poate ca nu o intrece pe aceea de a dormi cu un barbat care imi place. Dar cu siguranta se gaseste cate ceva suficient de interesant de facut atunci cand raman singura cu mine insami. Si totusi.
Cand am o carte buna cu mine, tot in pat, dilema isi ranjeste la mine coltii ei perversi. De obicei e deja tarziu cand reusesc sa ma strecor-tarai-cuibaresc intre asternuturi. Si mi-e somn. Asa ca mi-e greu sa aleg ce-i mai bine si mai bine pentru mine in momentul ala de miez de noapte.
Mi-e pofta sa si citesc cateva pagini de cuvinte potrivite de altii. Dar parca ma ispiteste si dragostea atat de la indemana. O partida sigura, fara compromisuri, cu satisfactie garantata la pachet. O partida dupa care pot sa ma si culc imediat, daca am chef, fara sa mai trebuiasca sa insir-te margarite.
Mai castiga lectura, mai castiga dragostea. Dar lupta e apriga si ma uit la ea cu ochi moi, duiosi. Doar eu sunt arbitrul acestei lupte si la mine sta toata responsabilitatea castigului. Si nu pot fi chiar partinitoare. Nu.
Se poate, nu-i bai, că am văzut schema la cineva.
Există nişte cărţi pe lumea asta pe care eu le-am botezat ironic “cărţi pentru o singură mână“.
Cum adică? m-a întrebat cineva.
Simplu. Se ia o carte de Sandra Brown. Se ţine doar cu mâna stîngă şi se citeşte cu nesaţ. În acest timp, dreapta rămîne liberă.
Nimic mai simplu.
hmm, sa-mi fie cu iertare, stimate Marian S, dar eu cred ca n-ai prins ideea. e ca si cum cineva nu stie ce sa aleaga, gogosi umplute cu gem sau ciorbita de vitel, si tu-i spui “bre, exista ciorba de gogosi!”
adica, nu vrem sa le combinam, sa le avem pe-amandoua odata. doar ca nu stim ce sa alegem mai intai. cateodata. alteori, alegerea-i simpla.
trebuie alese cu mare grija cartile, daca lectura e suficient de excitanta, atunci alegerea vine de la sine. Asta daca te pui in pat chitita ca tu vrei o lectura excitanta. Daca lectura treneaza, iar cartea la randul ei pare scrisa din prea mare dragoste de sine a autorului, iarasi alegerea pur si simplu se intampla.
Dragele moşului, cărţile “pentru o singură mînă“ se folosesc exact cum am descris eu. Pentru că de-aia au fost create.
A, vreţi ambele mîini libere??? Păi avem teveu, dividiu, avem internet cu al optulea tube ş.a.m.d.
Cărţile care se ţin cu două mîini se ţin aşa din mare dragoste de carte. Din grija de carte. Ele se numesc: literatură, poezie, ştiinţă, filozofie, etc. Cititul lor nu se amestecă deloc cu alte activităţi, nici măcar cu mîncat seminţe.
cu regret constat ca stimatul domn tot n-a inteles. deci: NU vrem sa combinam cititul cu auto-satisfacerea. Nu, nu si nu. era vorba despre ce si cum alegi intre cele doua alternative…
Este foarte simplu sa alegi. Prima data faci ce dureaza mai putin…