Atunci cand pun un picior afara din livada mea unde-i cald si bine, mi se intampla oameni curiosi si vorbe-n vant.
As putea sa stiu repede, dintr-o replica, de cine ma pot apropia spre a-l amusina spre a da startul unei frumoase prietenii. Tot asa, dintr-o sorbire, banui si care-mi sunt oamenii nepotriviti. Pentru ca si cuvintele fac diferenta.
Dintre cele mai enervante raspunsuri sau replici pe care mi le poate da cineva, asez mai jos niste mostre. Sau monstre, cum zicea o sefa a mea complet monstruoasa, haha.
Nu asa bine ca tine. Mi se raspunde asta la banala intrebare ce faci. Inseamna de fapt ca interlocutorul sufera de teoria conspiratiei si nitica invidie. Cata sade bine unui personaj lucid, cu mintea pe umeri. Si el simte asta nu fata de mine, in special. Ci fata de oricine ii trece prin fata ochilor. El crede ca lumea e rea si il pandeste mereu o mare teapa.
Dimineata era cand m-am trezit eu. Asta se intampla uneori, cand salut respectuos sau chiar prietenos. Se refera la faptul ca tu nu iti dai seama dar a trecut vremea cand mai poti spune lejer buna dimineata. Mi se atrage atentia si ca interlocutorul este harnic, mereu pe faza si nu il pot insela cu una cu doua.
Frumos, ce sa zic. Mi se intampla sa mi se raspunda asta, insotita de o anumita mimica, cand sunt intrebata unde plec in vacanta. Parca mereu vacanta mea e mai interesanta decat a lui, vrea sa zica colegul de discutie. Ma face sa ma simt prost desi nu prea as avea de ce. Exista pe lume libertate in alegerea vacantei.
E un soare afaraaaa. Asta trebuie sa suport cand am ochelari de soare si cel ce mi se adreseaza crede ca nu e chiar cazul. Prin urmare, banuie ca as vrea sa fiu mai speciala. Si ca n-am gasit alt mod prin care sa ma dovedesc interesanta decat asta. Sa pun ochelari cand lui nu ii e soare. Nu se gandesc ca avem ochi diferiti sau pareri diferite despre soare si vant care imi aduce gunoaie in ochi si eu insist sa ma feresc de toate astea.
Eu spun ca merg sa culeg struguri si partenerul de vorbe zice: asa se zice acum, nu? Adica, vezi bine, eu camuflez cine stie ce alte actiuni obscure folosindu-ma de activitati care suna angelic. Nunu, chiar ma duc sa culeg struguri.
Bleah.
Ma regasesc in toate. Si nu cred ca asta se intampla pentru ca semanam noi doua
Si asa zici, ha? ca te duci sa culegi struguri?! Oook…
Faza cu ochelarii de soare o inteleg perfect. Eu si cand e nor pe cer port ochelari pt ca lumina ma deranjeaza f tare si imi curg ochii. Si am patit-o sa fiu luata peste picior. Dar cine-i baga in seama? Mie sa-mi fie bine!
Insa, “dimineata era cand m-am trezit eu” nici nu mi-am pus vreodata problema ca suna chiar asa. Recunosc ca mi s-a intamplat s-o zic si eu uneori, prietenilor. O sa fiu mai atenta de acum!:)
aia cu “dimineata era cind m-am trezit eu” ma deranjeaza ingrozitor, pentru ca urasc sa ma trezesc devreme, iar la primele ore ale zilei ma misc putin cam in reluare si am “ochii mici si neprietenosi” si cine imi raspunde asa capata un “bine ca esti tu destept/desteapta” cu un rinjet maaaare de tot
la “nu asa bine ca tine” contra-replica mea este “da’ de unde stii tu cit de bine fac eu?”
in schimb, am si eu o replica pe care o spun colegelor despre care stiu ca tin la gluma. daca ma saluta cu “buna” ii raspund “buna esti tu”, mai ales daca o vad incruntata/suparata/distrata … se relaxeaza instantaneu si, uneori, mai capat si un zimbet
“ai facut treaba aia asa?”
“… dar n-am stiut ca trebuie sa fac asa”
“pai tocmai ti-am spus”.
“….”
Ma enerveaza infiorator. De obicei sefii spun asta.
Oameni acri care insista sa impartaseasca acreala lor lumii… sunt niste oameni tristi toti astia cu dimineata lor cu tot
.
@cami: oh yeah, cu asta ma ocup eu constant:D
@andreea: nu te supara pe mine:)
@patratel: imi place asta cu buna esti tu, o sa incerc la job maine, poate imi iau o poseta in cap:))
@Ciupercutza: brrrrr, ham.
@buzaneagra: sa-i biiiiip cainii:))
O, da. Postare foarte buna. Ma regasesc si eu in cuvintele de mai sus. Si cand ma gandesc ca la inceput ma simteam prost daca auzea cineva ca m-am trezit la ora 9. Acum mi-a trecut, pana la urma nu stie nimeni la ce ora ma culc sau cat muncesc a doua zi.
Apropo de plecatul in vacante, mai exista o replica geniala: “ehe, cine-si permite….”. Ma enerveaza la culme, mai ales ca de multe ori vine de la persoane cu venituri bunicele si care nu platesc chirii sau rate.
Le-am păţit pe toate, ca să zic aşa…iar cea cu “frumos, ce să zic” are la bază tot niţică invidie şi intenţia de a-l face pe celălalt să se simtă vinovat nu pentru alegerea vacanţei, ci pentru că şi-o permite sau îi permite timpul…
)
În cea cu ochelarii mă regăsesc perfect pentru că am ochii sensibili nu doar la soare, dar şi la vânt, imediat se înroşesc, ca să nu mai spun ce păţesc în zilele de iarnă cu zăpadă şi lumină puternică…evident că atunci nu par decât o caraghioasă cu ochelari de soare, dar n-au decât să zică ce-or vrea