Primesc eu dis de dimineata un telefon de la regina Olandei.
Cand realizez cine este, imi netezesc repede pijamaua cu vaci si trec o mana prin par. Hai sa nu ma arat chiar ca o salbatica in fata majestatii sale. Ce s-o fi intamplat, ma gandesc putin ingrijorata in timp ce casa regala se prezinta cu toata onorurile. Probabil ca am scris ceva care i-a placut.
Pana la urma se clarifica lucrurile. Regina ma intreaba cu voce precipitata cand anume urmeaza sa venim eu, cireasa, si ea, mama de cireasa, la Amsterdam. Eu ma fastacesc, explic ca abia ne-am intors de la Londra si, stiti cum e. Mai trebuie sa mai muncim oleaca, sa ne mai punem lucrurile in ordine. Na.
Regina, nimic. O tinea pe-a ei. Eu ca har, ca mar, ca poate ne mai gandim. Ea nici poveste. Sa veniti degraba, zice. Am pregatit bere de calitate, o sa opresc vantul tipic olandez pe perioada sederii voastre, ca sa nu va strice freza. Aveti pregatite si doua biciclete regale, de vreti sa va dati.
Cand aud asa nu mai pot si ma las moale. Promit ca ma gandesc profund la asta si ii dau de stire. Dar o regina nu se multumeste cu jumatati de masura. Nu, zice. Nu e suficient. Te rog sa faci aranjamente pentru inceputul de toamna. Atunci am si eu programul mai liber si pot sa petrec timp de calitate cu voi, sa va arat chestii.
Mai scapa daca poti de asa o abordare. Cu voce ragusita de fruct abia sculat din somn, am promis reginei ca venim negresit. Am sunat apoi pe mama de cireasa si i-am prezentat faptele. S-a zbatut ea nitel la inceput dar cred ca o dau pe brazda.
Amsterdam is calling. Candva anul asta, sa vedem cand are timp si draga de regina.
