despre scoli de sentimente

februarie 14th, 2011

Prin scoli de sentimente inteleg relatiile prin care am trecut si starea de spirit cu ce am ramas in cuget si-n simtire in urma lor. Exista scoli de sentimente si scoli de sentimente.

Cand ies dintr-unele mai blande, ma gasesc alba-ca-zapada. Ma dau de cateva ori peste cap pana ametesc rau de tot. Ma scutur putin si ma refac precum in povesti. Nu sufar nicio zgarietura, sunt intacta. Inima este putin ciufulita dar fara fracturi majore. Sincer, o inima nefranta e ca o nunta fara lautari.

Asta este ceea ce numesc eu o scoala de sentimente neperformanta. Una care nu a reusit sa ma dea cu teasta de soare au sa ma coboare pana la gat in smarcuri emotionale.

Noroc ca exista si scoli de sentimente performante. Unele care parjolesc totul in jur. Scoli de sentimente dupa care pur si simplu dau turcii. Scoli care imi sterg cu un burete imbibat intr-o substanta secreta tot ce stiam. Si apoi ma baga intr-un training de zile mari si imi rescriu tacticos istoria mea sentimentala.

Intamplarea face ca eu am terminat probabil cea mai rea scoala de sentimente din sud-estul europei. Si asta mi s-a intamplat taman cand credeam ca stiu tot in materie. Nu i-as zice chiar noroc. Probabil ca m-a preocupat foarte tare subiectul si de-aia am reusit sa prind un loc. Oricum, ai putea crede ca una dintre cele mai rele si de-aia atat de bune scoli de sentimente are locuri reduse, doar pentru cele mai brave dintre noi. Ei bine nu.

Este o scoala de sentimente care primeste inscrisi pana ii crapa balamalele. Face asta contra unui cost modic. Primeste si elevi de soi, care promit, dar si plevusca. E grozav de democratica si acorda credit fiecarui invatacel in parte. Cand intri in ea, ti se pare ca ai apucat pe eros de-un picior. Abia cand sufli greu si ai vrea sa iesi degraba iti dai seama ca este o oarece problema.

Intamplarea face si ca o prietena buna, sa zicem poneiul zvapaiat, a terminat aceeasi institutie de relatii. Noi credem foarte mult ca ce nu te omoara te intareste. Asa ca acum am prins curaj. Dupa ce am vazut ca suntem in viata si ca o traim cu pofta, ne vine sa trecem la un nivel superior. De ce sa ne limitam la atat cand putem sa mergem la nivel international.

Asa ca acum suntem curioase de o scoala de sentimente la nivel european, nu doar sud-est european. Si apoi vom cauta, poate, cu lumanarea, o scoala de sentimente pe fiecare continent in parte. In curand, daca trecem cu brio fiece etapa, vrem sa ne inscriem la o scoala de sentimente la nivel global. Abia atunci poate vom fi niste fiinte perfecte, pregatite pentru tot ce-i mai rau pe lume.

Viata e frumoasa. Viata e 82% cum mi-o fac eu.

viitorul copiilor incepe la scoala (post pentru oameni cu suflet dar si dare de mana)

decembrie 20th, 2010

Asa zice Unicef si zice bine. Ca viitorul copiilor incepe la scoala. Da, are mare dreptate.

Ciresei pui nu i-a placut pare tare scoala, pentru ca poseda spirit de rebeliune. Dar ea trebuie sa recunoasca in forul ei interior ceva. Ca nu-si imagineaza viata fara carti si filme si muzica si conversatii destepte si mai ales scris. Si ca, daca nu ai scoala, nu poti aprecia nimic din toate astea. In plus, acolo s-a distrat ea cel mai bine.

Daca scoala nu e, nimic nu e. De acolo te alegi nu doar cu niste bulgareli pe cinste si niste momente embarasante la tabla, cand ai fost prins pe picior gresit. La scoala capeti un drum in viata bine inceput. Dar odata cu scoala vin si prieteni, pasiuni, veselie, apartenenta la un grup si o gramada de alte descoperiri valoroase.

Asa ca cireasa nu a putut sa stea deoparte cand a auzit de proiectul Unicef. Este vorba despre o campanie special axata pe prevenirea abandonului scolar, prin strangerea de fonduri si donatii online. Toata zarva in legatura cu acest proiect a inceput pe 13 decembrie si tine pana pe 15 ianuarie.

Personajul care tine aproape de Unicef in campania asta este Gheorghe Hagi, care este ambasador al bunavointei. Ce se intampla de fapt este ca Unicef umbla la schimbarea mentalitatii parintilor si a altor factori care decid in viata unui copil.

Cu banii stransi de la oameni cu suflet dar si cu dare de mana, Unicef o sa doteze scoli cu tot felul de lucruri trebuincioase. Si o sa faca si traininguri cu profesorii, ca ei sa poata umple eficient golurile in cazurile copiilor care vin la scoala cu frecventa redusa sau care n-au mai ajuns de multa vreme.

Daca aveti muschi la figurat, va rog sa intrati la ei pe site si sa contribuiti cu un bob de avere. Modul in care o sa arate Romania si votantii ei in viitor depinde de asta. Educatia copiilor nu e doar un cadou facut lor, ci si un dar pentru noi toti. Multumesc.

Dau mai departe de stire LieiLia, Dianei Stoleru si lui Minxieee despre aceasta cooperativa bine intentionata. Sa zica si ele, sa rasune valea, sa se stranga bani.

cele mai rele povesti

noiembrie 25th, 2009

plicticos

Povestitorii cei mai talentati au job-uri de vorbitori inspirationali. Iar talentul lor este platit cu bani buni.

Au salarii uriase. Se plimba, vad lumea. Li se da sau au de la ei o tema buna. Si ei o spun cum nu se poate mai potrivit. De lasa generatii intregi de oameni cu gura cascata. Apoi isi cumpara yacht si ies la pensie devreme.

Micii povestitori insa colcaie printre noi. Dornici sa zica mereu ceva. Si incantati cand au gasit un public suficient de bine crescut incat sa-i opreasca.

Cand ei prind o musca in iatacul lor, o securizeaza repede infasurand in jurul ei lanturi grele. Si in loc sa o manance, incep sa-i susure in ureche chestii plicticoase, oribile, imposibil de ascultat.

Am identificat pana acum 4 categorii mari de povesti care pot omori usor un ascultator mai timid. Care nu se poate scutura de jugul nedreptatii ce i se face.

Prima: criticul neautorizat de filme.

Cum ajunge si el la film, povestitorul arde de nerabdare sa impartaseasca apoi experienta. De fapt, tind sa cred ca povestitorii anume merg sa vada filmele pritre primii. Ca apoi sa poata omori vreun biet trecator cu relatarea.

El pierde din vedere faptul ca nu poate suplini toate chestiile cu care te incanta a 7-a arta. Nu poate interpreta toate personajele. Nu stiu sa cante muzica respectiva intocmai. Nu poate sa genereze efecte speciale si alte procedee.

Ca sa fie sigura ca nu da peste anticristul asta povestitor de filme, cireasa s-a hotarat. Oricine o intreaba ai vazut filmul cutare, ea zice da preventiv. Ca sa se apere de o potentiala musca care ti se pune cu insistenta pe gura.

A doua: cronicarul de accidente.

A patit un accident usor. Si ti se arata teafar, in deplinatatea organelor si suprafetii lui de piele, ce pare nealterata. Cireasa se bucura ca a scapat dar nu vrea sa stie mai mult.

Omul insa, nu se lasa. El ii da inainte cu detalii hidoase despre cum s-a intamplat. Si eram acolo, stii tu. Cand iesi de pe straduta aia cu cedeaza si intri direct in bulevard si se fac trei benzi si este si linie de tramvai. Cireasa deja e trista.

Asa, si eu m-am incadrat pe banda a doua, ca voiam sa fac stanga. Si vine asta cu viteza mare si eu trag de volan, dar nu puteam nici sa ma feresc prea tare, ca stii ca e scuarul ala. Vezi scena da? … … …

Astia nu renunta niciodata. Singura posilibitate este sa fugi urland, ca si cum ai o albina in chiloti, inca de la primele vorbe. Fara sa te mai explici.

A treia: nostalgicul din armata

El incepe prin a aminti vag perioada, pe post de preludiu. Apoi incepe si da cercuri concentrice relatarii care il intereseaza. Afli, complet in contra vointei tale, ca doar nu esti nebun, afli tot.

Cat de naspa era seful ala de la armata. Cum se imparteau pachetele venite de acasa. Gustul unei permisii. Culoarea parului curvei care deservea regimentul in serile lungi. Corvoadele pe care era obligat sa le faca. Si niste portrete, balzacian de detaliate, de colegi pe care nu i-a mai vazut niciodata.

Ultima dar nu lipsita de importanta: menestrelul scolar.

Vrea sa rememoreze alaturi de tine momentele placute din pruncie. De ce nu face asta singur, cum procedeaza fiecare dintre noi cand il taie melancolia, nu stiu. Dar nu poate, are nevoie de public.

Pentru a explica pe larg cum e cu profa de bio, cat de tare era diriga. Ce pozne incredibile, complet diferite de cele ale altor copii, facea cand era doar de-o schioapa. Cum nu prea invata si era mereu pus pe sotii. Ce note proste lua si exact situatiile in care se intampla asta cu preponderenta.

Nu-i pasa ca la sfarsit esti lesinat la podea. Si incearca sa te aduca in simtiri cu o povestioara piparata despre cum fuma in wc-ul elevilor.

Cireasa, cand da peste oricare dintre categoriile astea neplacute, fuge de mananca nori. Pentru ca nu este asa de curajoasa sa zica nu ma intereseaza. Si atunci mimeaza diverse probleme.

Voi ce povesti si povestitori detestati? Mai exista si altii de soiul asta. Mi-au scapat?