cireasa si pornografia prost gestionata

septembrie 23rd, 2010

Cireasa nu este impotriva pornografiei. Cireasa este pentru niste pornografie, cu masura, that is. Bineinteles, asa cum se recomanda sa bei si bere, in mod responsabil. Voi veti responsabil? Nici eu. Voi folositi porno responsabil? Hm.

Si sa vedeti napasta. Mi-am luat eu un macbook, o creatura alba si inefabila, parca facuta din zahar candel. E subtire la mijloc, e usor, e ca un porumbel al pacii. Tehnologia e buna si prietenoasa. De altfel, asa de buna si prietenoasa, incat insista sa ma rasplateasca cu niscaiva foloase de care nu stiu cum sa mai scap.

In general, sunt singura care butonez la laptopul de zahar. Dar se mai gaseste ba un prieten de duminica, ba vreun fruct, ba vreun ponei, sa vrea sa intre cu picioarele in tehnologia mea. Cineva care vrea as vada ce concerte sunt azi. Cum sa spun nu. As parea bizara. Mi s-ar duce buhul ca am fixatii de cireasa avara.

Si da, am descoperit eu butonul ascunde, cireaso, toata istoria calatoriilor tale internetice. Il folosesc cu abnegatie dar mai si uit. Cum de obicei stau cu doua browsere deschise, mi-e greu sa tin minte sa sterg urmele de pe amandoua. Poate ar trebui sa fac netrebnicii doar pe un browser, pe care sa il si denumesc ca atare. Browserul-pentru-porcarii-deocheate. Da, asta e o idee. Dar mac-ul are felul lui de a te intampina.

Cand ii dai drumul, iti afiseaza ultimele siteuri deschise. Sau poate pe cele folosite mai des. Nu, ca eu folosesc chestiunea in cauza in mod responsabil. Deci sunt clar ultimele, scuze ca m-am balbait putin in idei. Si o face cum procedeaza magazinele de electronice cand iti arata mai multe posturi tv, in acelasi timp, intr-un televizor mare. Ei, asa si macul meu. El arata homepageul unor siteuri. Printre ele, si unele mai piparate, ma intelegeti.

Chiar daca cei apropiati ma iubesc asa cum sunt, cu mici stricaciuni pe alocuri, tot nu-mi cade bine. Cand o mana alta decat a mea atinge clapele si este intampinata de privelisti pitoresti ale corpului uman, ciresei ii sare basca. Si pentru ca ea si tehnologia nu sunt chiar prieteni la catarama, da din colt in colt. Ii vine sa se arunce peste musafir si sa-l tranteasca la pamant cat mai iute. Ca sa nu apuce el sa vada toate nazdravaniile celea.

Cum sa explice cireasa. Stii, ma simteam erotica si am zis sa arunc o privire. E destul de penibil. Chiar daca fiecare are elanrile lui erotice personale, tot nu ma coafeaza intamplarea. Cred ca e sanatos sa ramana fiecare cu porno-ul lui secret. Si desi am aceasta problema clara, nu am si o solutie la fel. Oameni vin la mine, vor pe net, si macul meu, binevoitor, le arata ce mai fac eu in timpul liber.

Degeaba ii dau eu ghionti tehnologiei, implorand discretie. Macul primeste pe toata lumea cu bratele deschise. Si cu pornul la butoniera. Doh.

Asta e ceea ce numesc eu pornografie prost gestionata. Si there’s nothing I can do about it.

cireasa si pipi pe ea

mai 25th, 2010

Cireasa tine foarte multe la imaginea ei. Care de altfel e buna si ingrijita cum trebuie. Udata cu multa atentie si implicare. Retineti cuvantul udata. ca o plantuta de care ai grija bine, astfel incat sa ramana nepatata. Retineti cuvantul nepatata.

Si totusi exista o situatie in care, cand alunec, nu mai am nimic de zis. Pur si simplu e asa de umilitoare, incat mi se pleostesc urechile, chiar cand nu afla nimeni ce-am patit. Si reusesc cumva, prin nonsalanta mimata si miscari agere, sa pitesc rusinea ce-am patimit.

Este atunci cand, din motive de context (deal/vale/frica de a nu fi prinsa/sila de atingerea cu locul in care se desfasoara actiunea), in tot cazul pozitia proasta in care fac pipi, cireasa face pipi pe pantofi si/sau pantaloni.

Cum necum, de obicei nu descoper asta decat cand e prea tarziu si deci actul complet ireparabil. Cum necum, cand asta se intampla, nu vorbim de trei stropi. Ci de o intraga bucata de material de culoare mai inchisa, care sta marturie celor intamplate.

O vreme jelesc cele intamplate. Niciodata nu pot sa fac pipi pe conversi sau fust sau pantaloni si sa plec imediat de la locul faptul. A trecut mult timp de cand ma ocup cu asta si inca nu, nicio imbunatatire la partea emotionala. Sufar ca un caine mic si stau putin acolo unde am facut ce-am facut, cu speranta ca dispare.

Cand realizeaza implacabilul asta, cireasa incepe sa capete obiceiuri de mangusta. Acel animalut sau poate altul pentru ca habar n-am ce face o mangusta, care se strecoara ager si nevazut pana unde are nevoie. Ma lipesc de ziduri, selectez bob cu bob rute ocolitoare, pe unde ma gandesc ca intalnesc cei mai putini oameni.

De obicei asta se intampla la restaurant sau la un picnic in natura sau la mare, in conditii vitrege. Asa ca apoi, odata ajunsa inapoi, in adunarea de prieteni de unde plecasem, ma comport nenatural. Fie ma las coplesita de tristete nejustificata. Simt udul si nu pot sa trec psihic peste el.

Fie afisez o veselie nejustificata, pentru ca impiedica publicul prezent sa se prinda ca e ceva in neregula si mai ales ce anume. Si nici ca ma mai ridic de jos pana cand nu scrutez, cu ochii mei de soim, starea de uscare a fostului ud.

Ce rusinica obrazului subtire de cireasa. Si ce destin implacabil, sa pateasca ea asa uneori, din graba care strica o gramada de treaba. Sau neatentie si cap in nori. Adica exact conditiile specifice necesare pentru momentul cand loveste nefacuta. Cireasa mai face pipi pe bucati din ea, cateodata. Of si iar of.

nu stiam ca mai stiu sa rosesc

decembrie 27th, 2008

resampled_tomato

Credeam ca roseata de prin obrajii domnitelor e de multa vreme uitata prin cartile de istorie. Iar roseata mea, ce sa mai vorbim. Ca e plecata cu pluta in Zanzibar.

Ca suntem asa de harjaiti in a ne da totul pe goarna. Si in a exhibitiona fiecare sentiment/amanunt intim/bucata de carne. Incat roseata moare in fasa. Si nu mai are timp sa impanzeasca obrazul de femeie care simte chestii.

Asa ca am vietuit mereu linistita. Ca in orice situatie delicata m-ar pune soarta. Asa napasta nu pot sa patesc. Si ce sa vezi.

Imi place cineva dar nu pot sa-i spun. Si ma rog, ca atatea lucruri pe care nu pot sa le schimb. Imi vad de treaba mea si ma prefac ca totul e ok. Ca nu-mi vine sa-l tarai de par in vizuina. Si sa-i explic ca trebuie sa-i port copiii acum, pe loc.

Oricum, daca nu intelege si singur asta, dintr-o ochire, e cam degeaba. Nu? Asa ca eu stau cu sentimentele la flacara mica, de veche. Si le mai trag un pumn in gura cand le vad ca se umfla prosteste ca si coca de la un cozonac facut in casa.

Si ieri mi s-a intamplat. Ne-am intalnit din intamplare, ca ne stim. Si mi-a zis ceva mai funny-sexy-prietenos, asa. Si am simtit intai caldura.

Adica senzatia nemaisimtita de cand eram mica. Si ziceau cand ajungeau la c in catalog. Cireaso, la tabla. Sau de cand imi cerea cineva prietenia.

Am stiut ca m-am facut ca para focului la fata. Dar mi-a fost imposibil sa o fac sa plece, pe roseara adica. Si am stat asa, cu aburi iesind din sfaraindele bucute. Vadit jenata de mi se intampla, vreun minut.

M-am facut ca trebuie sa beau apa. Ca sa imi ascund mirajul in pahar. Roseara rezista. Apoi am scapat ceva pe jos si m-am pus in 4 labe sa caut. El se uita. Roseata rezista. Apoi mi-am legat sireturile mai bine. Roseata rezista.

Ce rusinica mi-a fost. Dar am fost totusi multumita de ceva. Ca mai pot sa pun pe display, adica pe fata mea. Si dovezi ca sunt cumva normala. Si ca mai stiu sa simt lucruri simple si placute, proprii femeilor de cand e lumea.

Am fost foarte multumita ca stiu sa rosesc. Si mi-a placut si faptul ca am rosit pentru el. Adica motivarea potrivita pentru aparitia rosului intens din obrajii de cireasa.