cele mai rele povesti

noiembrie 25th, 2009

plicticos

Povestitorii cei mai talentati au job-uri de vorbitori inspirationali. Iar talentul lor este platit cu bani buni.

Au salarii uriase. Se plimba, vad lumea. Li se da sau au de la ei o tema buna. Si ei o spun cum nu se poate mai potrivit. De lasa generatii intregi de oameni cu gura cascata. Apoi isi cumpara yacht si ies la pensie devreme.

Micii povestitori insa colcaie printre noi. Dornici sa zica mereu ceva. Si incantati cand au gasit un public suficient de bine crescut incat sa-i opreasca.

Cand ei prind o musca in iatacul lor, o securizeaza repede infasurand in jurul ei lanturi grele. Si in loc sa o manance, incep sa-i susure in ureche chestii plicticoase, oribile, imposibil de ascultat.

Am identificat pana acum 4 categorii mari de povesti care pot omori usor un ascultator mai timid. Care nu se poate scutura de jugul nedreptatii ce i se face.

Prima: criticul neautorizat de filme.

Cum ajunge si el la film, povestitorul arde de nerabdare sa impartaseasca apoi experienta. De fapt, tind sa cred ca povestitorii anume merg sa vada filmele pritre primii. Ca apoi sa poata omori vreun biet trecator cu relatarea.

El pierde din vedere faptul ca nu poate suplini toate chestiile cu care te incanta a 7-a arta. Nu poate interpreta toate personajele. Nu stiu sa cante muzica respectiva intocmai. Nu poate sa genereze efecte speciale si alte procedee.

Ca sa fie sigura ca nu da peste anticristul asta povestitor de filme, cireasa s-a hotarat. Oricine o intreaba ai vazut filmul cutare, ea zice da preventiv. Ca sa se apere de o potentiala musca care ti se pune cu insistenta pe gura.

A doua: cronicarul de accidente.

A patit un accident usor. Si ti se arata teafar, in deplinatatea organelor si suprafetii lui de piele, ce pare nealterata. Cireasa se bucura ca a scapat dar nu vrea sa stie mai mult.

Omul insa, nu se lasa. El ii da inainte cu detalii hidoase despre cum s-a intamplat. Si eram acolo, stii tu. Cand iesi de pe straduta aia cu cedeaza si intri direct in bulevard si se fac trei benzi si este si linie de tramvai. Cireasa deja e trista.

Asa, si eu m-am incadrat pe banda a doua, ca voiam sa fac stanga. Si vine asta cu viteza mare si eu trag de volan, dar nu puteam nici sa ma feresc prea tare, ca stii ca e scuarul ala. Vezi scena da? … … …

Astia nu renunta niciodata. Singura posilibitate este sa fugi urland, ca si cum ai o albina in chiloti, inca de la primele vorbe. Fara sa te mai explici.

A treia: nostalgicul din armata

El incepe prin a aminti vag perioada, pe post de preludiu. Apoi incepe si da cercuri concentrice relatarii care il intereseaza. Afli, complet in contra vointei tale, ca doar nu esti nebun, afli tot.

Cat de naspa era seful ala de la armata. Cum se imparteau pachetele venite de acasa. Gustul unei permisii. Culoarea parului curvei care deservea regimentul in serile lungi. Corvoadele pe care era obligat sa le faca. Si niste portrete, balzacian de detaliate, de colegi pe care nu i-a mai vazut niciodata.

Ultima dar nu lipsita de importanta: menestrelul scolar.

Vrea sa rememoreze alaturi de tine momentele placute din pruncie. De ce nu face asta singur, cum procedeaza fiecare dintre noi cand il taie melancolia, nu stiu. Dar nu poate, are nevoie de public.

Pentru a explica pe larg cum e cu profa de bio, cat de tare era diriga. Ce pozne incredibile, complet diferite de cele ale altor copii, facea cand era doar de-o schioapa. Cum nu prea invata si era mereu pus pe sotii. Ce note proste lua si exact situatiile in care se intampla asta cu preponderenta.

Nu-i pasa ca la sfarsit esti lesinat la podea. Si incearca sa te aduca in simtiri cu o povestioara piparata despre cum fuma in wc-ul elevilor.

Cireasa, cand da peste oricare dintre categoriile astea neplacute, fuge de mananca nori. Pentru ca nu este asa de curajoasa sa zica nu ma intereseaza. Si atunci mimeaza diverse probleme.

Voi ce povesti si povestitori detestati? Mai exista si altii de soiul asta. Mi-au scapat?

cum ajungi la cules de cirese

iunie 22nd, 2009

cuvinte

Cand ma plictisesc, eu nu obisnuiesc sa rasucesc intre degete o suvita de par si sa ma gandesc ce bine ar fi sa am o renta viagera (orice o fi insemnand asta, oricum suna tare bine).

Nici nu ma asez cu toate ale mele comod pe canapea, latita, sa apas spasmodic cu degetul aratator pe comanda pentru tele.

Ezit sa ma distrez procurandu-mi astfel la mine in sufragerie, claie peste gramada, lei fiorosi, aruncatori cu ciocanul, exploratori arctici, explicatii stiintifice legate de corpul de om intors pe dos, tehnici de tatuare si tunning de masini.

Cand ma plictisesc, eu dau o raita prin blog, sa vad cum ajunge lumea aici. Sigur, unii vin la cules de cirese stiind ce o sa manance si mai ales cum. Dar sunt oameni pe lume, ce chestie, care n-au auzit de mine si intra aici cautand tot felul.

V-am adus unde voiam: sa va spun si voua ce au cautat unii pe google si au ajuns astfel la mine, sperand ca ii voi lumina. Mare ti-e gradina ta, Doamne.

Cele mai dese cautari sunt pe grasi: dolofane dragute pe plaja & femei grase care fac baie, apoi sfarcuri (cateodata lasate), wc (cum stau barbatii pe wc), si mosi & babe: care danseaza, babe care vor sa se combine & cum arata mosi din toata tara.

Un capitol intreg intra pentru basini si inca un stol mare de curiosi, pentru curci. Da, am scris mai demult un articol despre curcile de carne, care ma ajuta si acum la trafic.

Mai sunt cativa razleti dar hotarati, care spera sa le explic de ce tac barbatii. De unde sa stiu eu, doamnelor si domnilor, de ce tac? Poate ca nu au nimic sa va spuna.

Dar unii, spre exemplu, au vrut sa gaseaca femeia cu 4 picioare, aici. Altii au vrut sa stie cum sa faca sa nu se mai masturbeze si tot la mine au ajuns, ce ironie. Pentru ca eu lupt cu incapatanare contra intreruperii acestui obicei drag.

N-am putut oferi nici rochii pentru mirese mici si grase, sorry. Si bag mana in foc ca despre melodia se marita fata mea nu am ciripit vreodata. Anunt important: impotriva sforaitului nu cunosc decat metoda pernei pe fata, ce conduce la tacere finala.

Insa pe acel om care a cautat, de 7 ori la rand, la ore diferite, imperecherea la melci, probabil ca l-am uimit. Da domnule drag, la cirese afli cum se imperecheaza melcii. Si pleci multumit acasa.

Totusi n-am vorbit deloc despre cum se dragostesc carasii, si tosusi cineva a venit aici manat de dorinta: sa afle treaba asta de la cireasa. Stiu cum o fac chiar si mustele, dar nu pestii. O sa ma gandesc la asta, insa.

Unde oi fi discutat eu despre ogari care prind iepuri? Dar despre mamici perverse care poarta botine galbene? Dar despre faptul ca vreau sa emigrez in olanda? Cand mi-a scapat un panseu legat de ce ma fac cand am tenie in mine?

Vreau sa cred totusi ca cei care au ajuns sa inghita cirese cautand vase pentru fiert lapte nu sunt chiar rau dezamagiti, pentru ca nu mi se pare o problema grava.

Mai nasol este pentru cei care aveau o urgenta: cum sa strige un arici. Sau tanarul (sper) care intreba la cirese: daca o las pe una gravida ce fac?

Oi fi zis despre mirosul ciorapilor, nu mai stiu. Desi e cam scarbos, si eu nu discut lucruri scarboase. Oi fi zis si despre regele shaormei, doar cunosc unul. Afectiunile afinatei le-am cunoscut pe pielea mea. Dar zau daca inteleg de unde stie google asta.

Dar cum sa fi folosit eu cliseul ochi-poarta catre suflet? Si oricum, cine ar vrea sa stie amanunte de pe net pentru asa ceva? Daca nu stii sa citesti in ochii oamenilor, nu te invata netul, cel plin de ochi virtuali.

Nu, domnilor, nu stiu un unguent pentru o zgaiba de-a dumneavoastra. Nu, nu detin o carticica pentru torturi practic si nici nu cred ca o sa-mi cumpar vreodata.
Cineva credea in mod sincer ca “doar tu ma faci fericita”. O fi, nu zic. Stiu ca sunt fascinanta.

Nu, nu stiu cum se planteaza pomelo si ce trebuie sa faci cand simti mancarimi de noapte. Si nici macar n-am stiut ca exista pe lume o umbrela speciala pentru caini. Oricum, mama de cireasa o sa se bucure de vestea asta.

O precizare: ati ajuns la fix daca sunteti in cautare de urechi pufoase, miei, uniforma de marinari, arabela, orgasm, irod, buze cu diamante si cat costa un bilet spre napoli. Desi, fie vorba intre noi, as fi preferat sa nu stiu chestia asta, ultima.

Am facut o selectie frugala, pentru prietenii obisnuiti ai ciresei, de cautari google care aduc lumea aici. Mai sunt multe, unele despre care nu pot spune aici, ca se imbujoreaza cireasa. O fiinta prea timida pentru lumea in care traim.

despre masturbare si alti demoni

decembrie 3rd, 2008

normal_dont-masturbate-masturbation copy

stiu, nimeni nu se masturbeaza. asta e premisa de la care am pornit si eu. cand m-am incumetat sa abordez asta.

normal, nici eu. nici n-am facut-o vreodata. nici nu o fac acum, cand vorbim. si nici nu planuiesc sa ma apuc, sfinte sisoe.

nici nu stiu de ce naiba ma intrebati asa ceva. imi face sila. e oribil si dezgustator si promiscuu sa te masturbezi. get a life, u people.

dar daca…uite. m-am hotarat. o sa cutez a spune adevarul.

voi ati vazut ce urat a fost weekend-ul asta? si ce urat este inca afara? pai si voi cu ce va ocupati timpul? adica ok, mananc. ma mai uit la televizor. daca am. dar uite ca n-am, na. a zis cineva ca poate-mi da unul. dar pana acum nu a venit, na.

asa ca ma uit la laptop. ma mai foiesc aiurea prin casa. iar mananc. fac lucruri administrative. dorm ca un purcel de lapte crocant cu mar in gura. dar tot ramane un timp t.

si atunci imi vine ideea. asa, ca o boare. sa ma masturbez. sa mai treaca timpul intr-un mod placut. pentru ca daca nu acum, atunci cand. si daca nu eu, atunci cine. si daca nu de ce, atunci cum.

jenant, nu? da, si mie imi crapa obrazul de rusine. asta e o situatie. cea mai simpla. dar mai e una. si mai si. stati sa vedeti.

masturbarea imi apare ca o optiune fericita. care implica liber arbitru. dar si un val de tandrete. se poate ceva mai nimerit?

pai ganditi-va putin. daca eu aleg sa fac sex tot cu mine. desi as putea sa fac, si chiar bine, cu altcineva. zau ca as putea. credeti-ma pe cuvant la asta. inseamna ca chiar ma plac. si asta e asa de tulburator de minunat.

cateodata arat asa de bine. imi sta parul cumva. poate cand sunt si mai slaba putin. si am o lumina jucausa in ochi. incat nu am cum sa nu cad rapusa de propria-mi imagine. si atunci imi zambesc in oglinda. si ma iau de mana. si ma trag in dormitor.

si in spatele usilor deschise iese un balamuuuuuc. de sta pisica-n coada. sau daca sunt indracita si nu mai am rabdare. ma arunc pe jos, acolo. si fac dragoste animalica. pe unde apuc.

alta data pur si simplu ma fac din vorbe. adica spun lucruri atat de interesante. intr-un mod asa de simpatic si creativ. incat n-am incotro. sunt sedusa pe data de asa carisma salbatica.

port un dialog nerostit de un erotism feroce. imi fac curte. ma infoi in jurul meu. ca un curcan care vrea sa praduiasca o curca. si desi ma impotrivesc o vreme. lasa-ma, lasa-ma. si incerc sa play hard to get. iar ajung in dormitor. normal. sunt slaba de refuz. nu pot sa imi rezist.

am auzit unele teorii cum ca poti sa orbesti. daca te iubesti cu nesatz. dar eu vad ca un soim. desi fac asta de ceva vreme. asa ca nu ma duc pe mine puritanii cu asa copilarii.

sa indraznesc sa intreb daca voi va masturbati? indiferent motivele? uite ca tocmai am indraznit. desi sincer ma astept la o tacere mormantala la comentarii. ia sa vedem.

duminica la 4

octombrie 5th, 2008

Sunday-Friends

fie ca dormi. fie ca mananci pana cazi lat. si nu mai poti sa si gandesti din cauza asta. fie ca faci dragoste de calitate 2 ore. sau pescuiesti la copca. sau framanti la niste cozonaci.

un lucru este cert. duminica la 4 trebuie sa ai un plan bun.

lunile ma lamentez ca e luni. marti miercuri joi muncesc. vineri infloresc. sambata lenevesc si ma bucur.

si fac o gramada de lucruri care se bulucesc in viata mea. multumesc o gramada de oameni pe care nu am reusit sa-i multumesc luni-vineri.

dar duminica. duminica la ora 4 trebuie sa ma prinda musai cu un plan bun. cand se face lumina aia alburie-griulie afara.

si nu mai e nici dimineata. sa zici ca uite, e un nou inceput. si nu e inca nici seara, sa poti sa bei ceva. sau sa mergi la un concert.

sunt pur si simplu prinsa ca intr-un cleste. intr-un segment de timp mutilant. si totusi sunt libera.

societatea mi-a dat cadou aceste ore de toamna gri. trebuie sa fac ceva cu ele. ceva multumitor, nu asa.

ca presiunea sa ma distrez musai duminica e mare. pana si colegii de job ma intreaba ce-am facut in weekend. trebuie sa le pot raspunde ceva. nu pot sa admit ca sunt o cireasa papagal fara preocupari. nu duminica la 4.

societatea poate accepta ca n-am program marti la 7. dar nu duminica la 4.

duminica la 4. ce perioada ingrata. un dracusor imi sopteste la ureche. toti ceilalti oameni, toti. au un plan bun. tu ce faci? dau cu mana ca dupa musca, sa-l alung. pleaca.

dar ramane inregistrat pe ciocanel ce mi-a zis. si ma cuprinde nelinistea usor. ca un zabranic.

intai usor-usor. dar apoi din ce in ce mai navalnic. lista de mess e goala. au ramas in ea doar niste ciurucuri. cu care oricum nu am chef sa vorbesc. nu duminica la 4.

daca imi place sa traiesc viata pe muchie, nu-mi fac plan solid pentru duminica la 4. dar sunt cam nebuna.

cel mai bine antamez 2-3 programe ferme. in companii linistitoare. si apoi renunt la 2 dintre ele in ultimul moment. pretextand ca vomez in convulsii.

cu duminica la 4 nu glumesti. mai bine sunt proactiva. si dau eu prima.